Sfantul Nicolae, a fost un pustnic care a trait pe vremea tiranilor imparati Diocletian si Maximilian (284-305).
Pentru nespusa sa bunatate a fost facut arhiereu. A fost prins si intemnitat de mai marii cetatii Lichia, pentru ca a propovaduit cu indrazneala si glas prea slobod dreapta credinta crestina. Cand a devenit imparat Constantin, a eliberat pe cei din inchisoare si odata cu ei si pe Sfantul Nicolae. Marele imparat Constantin a fost cel care a adunat intaiul Sinod de la Niceea, la care a participat si Sfantul Nicolae. El avea puterea de a face minuni si aceasta veste a ajuns si la urechile a trei oameni osanditi pe nedrept care l-au chemat in ajutor. Sfantul i-a ajutat, aparandu-i in vis eparhului Avlavie, pe care l-a mustrat pentru para nedreapta si tot in vis l-a instiintat si pe imparatul Constantin de nevinovatia celor intemnitati. Astfel a reusit sa-i salveze pe cei trei crestini de la moarte. Multe alte minuni a mai facut Sf. Nicolae, in tot timpul cat si-a pastorit dumnezeieste dreptcredinciosul sau popor. Marele placut al lui Dumnezeu a vietuit ani destui, stralucind în mijlocul cetatii Mirelor cu dumnezeiestile podoabe, dupa cum zice dumnezeiasca Scriptura: "Ca un luceafar de dimineata prin mijlocul norilor, ca luna plina de zilele sale si ca soarele ce straluceste asupra Bisericii Dumnezeului Celui prea înalt, ca un crin lînga izvoarele apelor si ca niste mir de mult pret, bine mirosind tuturor". În adînci batrînete, fiind plin de zile bune, si-a dat datoria cea de obste a firii omenesti, bolind putin cu trupul, apoi si-a savîrsit bine viata sa vremelnica. Deci a fost petrecut cu bucurie si cu psalmi la viata cea neîmbatrînita si fericita, însotindu-l sfintii îngeri si întîmpinîndu-l cetele sfintilor. Lînga cinstitul lui trup adunîndu-se episcopi de prin toate cetatile, în multime fara numar, l-au pus cu cinste în biserica cea soborniceasca a mitropoliei Mirelor, în ziua a sasea a lunii decembrie. Apoi se savîrsira multe minuni de catre sfintele moaste ale placutului lui Dumnezeu. Pentru ca a izvorît mir cu buna mireasma din moastele lui, cu care, ungîndu-se cei bolnavi, dobîndeau sanatate. Din aceasta pricina, de la marginile pamîntului alerga lumea la mormîntul lui, cautînd tamaduirea bolilor si nu se lipseau de ceea ce cautau, caci toate neputintele se vindecau cu acel sfînt mir, nu numai cele trupesti, ci si cele sufletesti, iar duhurile cele viclene se îngrozeau, nu numai în viata, ci si dupa moartea sa le biruia pe acelea, cum si acum le biruieste. Moastele Santului Nicolae au fost luate din Mira, pentru a nu cadea in mainile musulmanilor, pe 9 mai 1087, si duse la Bari in sudul Italiei. Acesta, a fost de atunci pentru crestinatate un loc de pelerinaj, unde vin oameni din toate colturile lumii, cu dragoste si incredere sa se roage lui Dumnezeu si Sfantului Nicolae.

Una dintre minunile facute de Sfantul Nicolae

Odata demult, un om din Constantinopol, cu credinta si iubire pentru Dumnezeu si Sfantul Nicolae, a vrut sa faca o calatorie in alta tara. Astfel, el si-a terminat repede treaba care o mai avea, apoi a mers la biserica Sf. Nicolae unde si-a facut rugaciunea dupa obicei. Si-a luat ramas bun de la prieteni si rude iar apoi s-a urcat pe corabia care avea sa-l duca departe.
Dupa noua ceasuri de mers, vantul si-a schimbat directia si marinarii erau pe punte intorcand si intinzand panzele. La acea vreme, s-a sculat si omul nostrum sa bea apa si urcand pe punte din nefericire s-a impiedicat si a cazut in apa. Fiind intuneric si vantul purtand corabia inainte, marinarii nu au putut sa faca nimic pentru bietul crestin. Acesta vazandu-se in singur in mijlocul marii a strigat: “Sfinte Nicolae, ajuta-mi!” Dupa ce-l chema de cateva ori in ajutor pe Sf. Nicolae, se intampla o minune si omul se trezi in mijlocul casei sale urland. Cei ai casei si vecinii la auzul tipetelor aprinsera lumina si il gasira stand in mijlocul camerei sale, iar din hainele sale curgea apa de mare.
Toti au incremenit muti de groaza si el le-a zis: “O, fratilor, ce este aceasta ce vad? Stiu prea bine ca ieri mi-am luat ramas bun de la voi toti si am urcat pe corabie. Am purces la drum si fiind vant prielnic am mers catva timp, iar la a treia straja de noapte am mers dupa apa, m-am impiedicat si am cazut in apa. Apoi am chemat pe Sfantul Nicolae intru ajutorul meu…Acum nu mai stiu unde ma aflu, ci spuneti-mi voi, ca eu mi-am iesit din fire si sunt uimit.” Rudele si vecinii auzind cuvintele omului si vazand apa de mare ce curgea de pe dansul, strigau: “Doamne miluieste!” Dezbracandu-se omul de hainele ude si luandu-si altele uscate pe el, s-a dus la biserica Sfantului Nicolae, unde si-a petrecut restul noptii in lacrimi si rugaciuni la icoana Sfantului.

Mos Nicolae in zilele noastre

In noaptea de 5/6 decembrie se spune ca Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii care dorm si sint cuminti, lasindu-le in ghete dulciuri si alte daruri, insa tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori.
In dimineata de Sf. Nicolae, copiii cuminti gasesc daruri in ghetute. E un obicei vechi, nu numai la romani, de a face cadouri in aceasta zi.
Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata. De altfel, povestea darurilor impartite pe furis in aceasta noapte incepe din vechime.
Se spune ca insusi Sfintul Nicolae a ajutat trei sarmane fete din orasul sau, aducindu-le dar de zestre, noaptea, fara a fi vazut. Casa in care traiau cele trei surori era mai mult decit saraca. Tatal lor planuia sa-si vinda fetele, crezind ca astfel se va chivernisi. Plinsetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au induplecat pe batrinul cu suflet negru. Sfintul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinta sa. Noaptea, pe furis, el a aruncat o punga plina cu galbeni in camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reusit sa se marite curind. La fel a facut Mosul si in urmatorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor.
De atunci si pina in zilele noastre, in fiecare noapte a Sfintului Nicolae, cei dragi noua, si in special copiii, primesc daruri, de la Mosul care nu li se arata niciodata.