Prietenii din Natura

Albinele sunt insecte sociale dintre cele mai evoluate, ceea ce înseamnă că realizează în comun o serie întreagă de activităţi necesare supravieţuirii speciei: creşterea urmaşilor, adunarea şi prelucrarea hranei etc. comportându-se în acest fel asemenea unui organism. Familia de albine este formată din matcă, albine lucrătoare şi trântori, împărţire care este responsabilă şi de diviziunea muncii în cadrul familiei.

Albinele difera de viespi prin faptul ca unele parti ale gurii lor sunt adaptate la suptul si linsul nectarului. Ele au, de asemenea, o modificare deosebita a membrelor posterioare pentru colectarea polenului. Polenul, colectat pe corpul acoperit cu peri al albinei in timp ce "viziteaza" flori, este indepartat cu membrele posterioare si adunat intr-o "punga de polen" speciala aflata pe picior. Polenul se desprinde de picior cand albina se intoarce la cuib sau la stup si este pus intr-o celula a fagurelui de miere, unde asigura un depozit de hrana pentru colonie.

Albina, cand se intoarce la stup, executa adesea un "dans" complicat, rasucindu-si aripile si abdomenul in timp ce alte albine o privesc. Acest dans respecta un anumit model, din care celelalte albine pot afla daca cea care s-a intors a gasit o sursa buna de hrana si, mai important, unde se afla aceasta. Colonia poate supravietui in timpul iernii datorita depozitului de hrana pe care il construieste in lunile de vara.

Datorita capacitatii de a se adapta la diferite conditii de clima si vegetatie, albinele s-au raspândit pe tot Pamântul. Adaptarea la condiţii de climă diverse a dus la împartirea lor pe rase. În conditiile de clima si vegetatie specifice tarii noastre s-a format rasa Apis mellifera carpatica, albina românească carpatină. Particularitatea care face albinele să fie atât de utile omului este aceea că acumulează hrană peste necesarul de consum, surplus pe care acesta îl valorifică. Prin faptul ca asigura polenizarea plantelor, albinele au un rol deosebit în pastrarea echilibrului ecosistemelor. Astăzi, albinele sunt folosite nu numai pentru producţia directă (miere, polen etc.) dar şi pentru beneficiile care pot fi obţinute în agricultură prin polenizare. Se afirmă chiar că prin polenizare se obţin beneficii de 30 de ori mai mari decât prin valorificarea producţiei directe. Mulţi agricultori îşi instalează stupi în solarii pentru a obţine producţii sporite.