Prietenii din Natura

Abramis brama L. - Platica

Fam. Cyprinidae

 

Descriere: talia 10 – 50 cm, rar 80cm, cand poate atinge 6kg si mai mult (exemplarele mai mici de 25cm sunt cunoscute de pescari sub numele de "carjanca"). Corpul este puternic comprimat lateral, cu un contur suboval. Gura este mica, semiinferioara, protractila, lipsita de mustati. Botul este scurt si obtuz, iar ochii de marime mijlocie. Solzii sunt moi. Culoarea la exemplarele din apele curgatoare este deschisa, cu solzii aurii si spinarea verde-cenusie; cele din balti au solzii aurii iar spinarea aproape neagra. Dimorfismul sexual se observa la masculii ajunsi la maturitate sexuala, prin prezenta unor tuberculi albi pe corp si inotatoare, care apoi se ingalbenesc (platica "rapanoasa").

Biologie. Este o specie fluvio-lacustra; in rauri traieste la fund, in locuri adanci, argiloase, iar de zonele cu vegetatie acvatica se apropie mai des in timpul reproducerii; in balti si iazuri traieste in special langa tufele de stuf si papura. Hrana o constituie plantele de balta, viermii si larvele de insecte; primavara, inainte de reproducere (martie-aprilie), consuma icre de biban si stiuca; de asemenea, consuma racii in timpul naparlirii; hranirea abundenta este dupa epoca de reproducere (iunie-iulie), cand are si cresterea cea mai activa. Pentru reproducere, primavara, platica trece din Dunare in baltile interioare, cam odata cu salaul; epoca de reproducere este odata cu cea a crapului, cand se aduna in carduri pentru depunerea icrelor, in locuri putin adanci si cu multa vegetatie; maturitatea sexuala este atinsa la 3-4 ani; o femela de 2,5 kg depune circa 140000 icre lipicioase, pe care le prinde de plantele acvatice. Din septembrie se aduna in carduri, la adancimi nu prea mari pentru iernat. Dusmanii mai importanti sunt stiuca, bibanul si somnul. Longevitatea este de 13 rar 20 ani.

Importanta economica este mare, fiind o specie cu larga raspandire; carnea este alba, gustoasa, desi cu multe oase; se consuma in stare proaspata, sarata, afumata si sub forma de conserve; icrele sarate se numesc "tarama". Din vezica inotatoare si solzi se extrage un clei special. Platica mica, in amestec cu batca si babusca, formeaza asa-numita "albitura".