MATA SI CUCOSUL
Mata, prinzand un cucos si vrand sa-l manance cu pricina binecuvantata, il invinovatea zicand ca-i de prisos oamenilor, caci striga noaptea si nu-i lasa sa se odihneasca; iar el raspunzand ca pentru folosul lor face aceasta, ca sa-i destepte la lucrarile ce au de sfarsit, mata iarasi il invinuia, ca-i fara de rusine si impotriva firii, fiindca calca pe mama si pe surorile sale: iar cucosul ii raspunse ca si aceasta tot spre folosul stapanilor sai o face, ca sa capete oua multe. Atunci mata ii zice:
- Cu toate ca tu esti bun pentru multe lucruri si ai adevarate raspunsuri, dar eu n-oi ramanea flamanda.
Si asa tot l-a mancat.
INVATATURA: Firea cea rea de bunavoie pacatuieste, si de cumva sub chip bun si adevarat nu poate face asta, tot gandeste sa faca raul – si-l face oricum poate.
VULPEA
Vulpea, prinzandu-se in capcana, nu putu scapa decat taindu-si coada si de rusine socotea mai bine sa nu mai traiasca. Dar se gandi la ceva, anume ca sa sfatuiasca si pe celelalte vulpi pentru taierea cozilor, ca astfel cu raul de obste sa-si acopere rusinea sa. Deci adunandu-le laolalta, incepu a le sfatui, zicandu-le ca nu numai ca nu au nevoie de acest madular, dar inca ca e si o sarcina in zadar acatata de trupul lor. Insa una dintre vulpi, luand cuvantul, ii zise:
- Ian asculta, de nu ti-ar folosi aceasta, nu ne-ai sfatui sa facem si noi ca tine.
INVATATURA: Oamenii cei rai, nu pentru ca vor binele dau sfat aproapelui lor, ci tot numai pentru folosul lor.
VULPEA SI RUGUL
Vulpea, suindu-se pe un gard si cazand, s-a prins sa se tie de un rug. Deci, vatamandu-si picioarele in spinii acelui rug si simtind usturime, zicea catre rug :
- Vai mie, caci am fugit la tine ca la un ajutor si tu mai rau mi-ai facut!
Iar rugul ii zise:
- Tu, vulpe, ai gresit, ca ai vrut sa te prinzi de mine, asa cum ii prinzi pe toti.
INVATATURA: Acei oameni sunt nebuni, care alearga la ajutorul acelora ce din firea lor sunt porniti a face rau.
VULPEA SI CROCODILUL
Vulpea si crocodilul se certau: care din ei este mai de bun neam? Si crocodilul, spuind vorbe trufase despre cinstea mosilor sai, zise cum ca ei au fost mai mari peste cei nobili; iar vulpea auzind acestea zise:
- O, bunul meu prietin, chiar de n-ai spune tu nimic, se vede dupa pielea ta ca in vremile cele de demult ai fost nobil.
INVATATURA: Pe oamenii cei mincinosi adevarul lucrurilor ii dovedeste.
CUCOSII SI POTARNICHEA
Oarecine, avand cucosi acasa, a cumparat si o potarniche si a lasat-o sa ciuguleasca printre cucosi: acestia, insa, batand-o si alungand-o, stapanul foarte s-a intristat, socotind ca cucosii fac aceasta, fiindca potarnichea e de alt neam; dar dupa putin, vazand el ca cucosii si intre dansii se bat, zise:
- Cum vad, degeaba m-as mai intrista, caci ei si intre dansii se bat.
INVATATURA: Cei intelepti lesne rabda strambatatile ce le fac strainii, vazand ca si la ai lor asemenea fac.
VULPEA SI FIGURA DE IPSOS
O vulpe intrand odata in casa unui lucrator in ipsos dete acolo peste o multime de figuri cu iscusinta lucrate si luand una in labe zise:
- O, ce cap frumos! Pacat numai ca n-are creieri.
INVATATURA: Aceasta ne arata pe oamenii frumosi la trup, dar fara duh.
CARBUNARUL SI NALBITORUL
Carbunarul locuia singur intr-o casa si se ruga de nalbitor sa vie sa locuiasca cu el; dar nalbitorul ii raspunse:
- Nu pot face aceasta, caci ma tem caci cele ce eu voi nalbi, tu le vei umple de funingine.
INVATATURA: Aceasta insemneaza ca tot ce nu-i asemanator nu se poate intovarasi.