Intr-un apartament din orasul Livindor, traia o famile foarte zbuciumata. Aceasta avea sapte membri, doi parinti si cinci copiii. Tatal era la serviciu de dimineata pana seara, iar mama era in concediu de maternitate, caci ultimul nascut avea un an. Cei mici faceau foarte mare mizerie, si chiar daca se cresteau unii pe altii, mama ar fi trebuit sa stranga dupa ei. Adesea copiii cei mari ii reprosau ca ei nu mai au timp nici sa-si faca temele pentru scoala, deoarece trebuie sa stea cu fratii mai mici. Dar, mai exista o problema majora.

Mama se razgandea foarte repede. Daca se apuca sa stearga praful, nu ducea lucrul pana la capat, se hotara brusc ca ar fi mai bine sa faca de mancare. Dupa ce se apuca de tocat zarzavat, isi zicea ca ar fi mai bine sa mature, iar mancarea sa mai astepte. Si uite asa nu facea in nici una din zile nimic desi, era foarte agitata si se plangea mereu de lipsa de timp. Asa se face ca familia aceea se zbatea in murdarie si foamete in ciuda eforturilor mamei.

Intr-o seara, mama, de-a dreptul disperata, se gandi: "Of, daca as avea cinci brate ce bine mi-ar prinde! Cate lucruri nu as face deodata!"
A doua zi, se duse la sotul ei si ii spuse:
- Astazi trebuie sa te duci la serviciu si sa soliciti concediul de odihna!
- Dar de ce? Mie imi place foarte mult acolo!
- Eu am sa ma duc la o clinica sa imi mai pun trei brate. Niciodata nu imi iese nimic bine. Incep ceva ceva, ma gandesc cate mai am de facut si o iau de la capat! Daca as avea cinci brate, as iesi la liman!
- Maine, poimaine te-aud ca vrei sa-ti pui patru capete!
- Orice ai zice, eu ma duc la clinica din capitala! Poti sa nu-ti iei concediu, daca vrei sa faca numai nazbatii copilasii astia! Eu plec cu trenul de patru! Spor la lucru!
Asa ca “doamna cu idei” cum se poreclise ea singura, porni spre gara.
Cum ajunse acolo, se duse la casa de bilete si ii zise vanzatoarei:
- Doamna, am un tren de patru spre capitala! Unde se opreste in oras?
- In Gara de Vest.
- Dati-mi si mie un bilet!

Si cum dobandi biletul, intra in tren. Dar parca ceva nu o lasa in pace. Era ingandurata. Era o femeie foarte frumoasa. Iar cu cinci brate nu ar mai avea nici un farmec frumusetea ei. Deodata, ii veni una dintre ideile ei stralucite: ”Ce-ar fi daca i-as pune pe cei de la clinica sa-mi coroieze si nasul, ca sa nu mai para nimic ciudat?! ”. Si, in timp ce se gandea ea asa, arunca ochii in ziarul domnului de alaturi. In ziar scria: “ Scandal nepereche la clinica din capitala! S-a adoptat o lege prin care oricarei femei majore i se vor mai adauga trei brate.” Citind acest pasaj, “doamna cu idei” nu mai putu de bucurie. Ce coincidenta minunata, gandi ea si continua sa citeasca: ”Femeile nu mai trebuie sa se deplaseze pana la noi la clinica, vom veni noi la ele acasa, dupa legea 184/004. Era deja prea mult pentru asa-zisa gospodina. Oare si alte femei isi doreau cele cinci brate la care ravnea ea? Se pare ca nu e singura, ca operatia ei nu va fi un unicat, ci dimpotriva, toate femeile ii vor semana. Pe ea o framantau totusi gandurile. Ca sa se mai linisteasca, se arunca in vorba cu domnul de langa ea, posesorul ziarului.
- Nu va suparati ...
- Nu ma supar.
- Dumneavoastra sunteti casatorit?
- Nu, adica sunt pe-aproape. Imi fac nunta luna viitoare, cu o fata de paisprezece ani.
- Dumneavoastra cati ani aveti?
- Treizeci si cinci.
- Nu e cam tanara fata pentru dumneavoastra?
- Eu am vrut-o asa de tanara, ca sa mai am vreme pana sa plang “incincirea bratelor ei”. Sunt niste nedrepti astia cu legile lor. Daca Dumnezeu ar fi vrut sa avem cinci brate, ne-ar fi lasat cu cinci brate, si punct.
- Nedrepti e putin spus… Dar eu ma bucur pentru legea asta!
- Cum sa va bucurati? Sau nu sunteti si dumneavoastra vreuna de-a partidului si va promit aia toate cele..?
- Nu, habar nu am cine dintre politicieni a propus legea, dar ea vine in sprijinul meu. Eu am cinci copii, si nu stiu cum sa mai razbesc de treaba. Si cum eu sunt o fire foarte schimbatoare, nu stiu ce treaba sa fac mai intai, asa ca vreau sa am mai multe brate, sa fac mai multe lucruri deodata!
Omul, cand auzi asemenea grozavie, holba ochii si pleca din compartiment nevrand sa mai stea de vorba cu astfel de fiinta.

Gospodina ajunse la clinica. Cum intra inauntru, fara sa mai salute zise: - Vreau sa imi mai pun inca trei brate, in afara de cele pe care le am, am vrut asta dinainte sa se dea legea.
- Imi pare rau, dar doctorii care fac implanturile sunt plecati pe teren.
Ce dezamagire! Se zbatuse atat si facuse atata drum ca sa afle ca doctorii vin ei la pacienti. Si poate or fi ajuns si acasa la ea iar ea ratase.

Asa ca nu i-a mai ramas nimic de facut decat sa ia trenul si sa mearga inapoi acasa. La gara, cea care impartea biletele ii spuse suparata:
- De unde veniti?
- De la clinica!
- Si cum de ati scapat? La clinica si la gara s-au facut primele asa-zise tratamente.

Doamna gospodina nu mai lua in seama cele spuse, ceru biletele si se urca in tren. In compartimentul ei gasi doi tineri lipsiti de vlaga. Baiatul avea douazeci de ani, iar fata saptesprezece ani. “Mai sa fie, se gandi doamna din Livindor, de cand s-a dat legea asta, barbatii se insoara numai cu fete mai mici de optsprezece ani.” Se apropie de ei si le zise:
- Nu va suparati, ce profesie aveti?

Dar tinerii nu spusera nimic. Erau bolnavi… Doamna se aseza pe scaun. Se uita mirata la frumoasa care se imbolnavise, ea si fratele ei (caci nu erau soti cum crezuse doamna cu idei) din cauza mediului de care aveau parte acasa. Pe legitimatia lor sta scris ca veneau dintr-o familie cu opt copii, iar mama lor, vaduva, nu facea decat sa se planga de cat de neputincioasa era. Doamna din Livindor isi aduse aminte de un asemenea caz ... Remuscarile o cuprinsera brusc. De-abia astepta sa ajunga acasa.
-De ce boala suferiti? Intreba ea
Fata zise cu o voce stinsa:
- Hepatita.
Iar baiatul, trist si el, spuse:
- Diabet.

Mama ramase speriata cu ochii pe ceas. Mintea ei mesteca intr-una vorbele: “Asa s-ar putea intampla si cu copiii mei.” Nu mai avea nevoie de cele cinci brate, nici de serviciile vreunei clinici. Se va intoarce acasa, va multumi cerului ca ideea ei trasnita nu s-a putut implini. Copiii ei vor fi salvati! Va munci impreuna cu familia, vor fi fericiti. Isi aminti: Unde-i unul, nu-i putere, unde-s doi, puterea creste. Si rasufla usurata.

-Sfarsit-