Tufisul de un verde crud se misca puternic. Din el apare un iepuras alb, de toata frumusetea. Blanita ii este foarte ingrijita. Ochii sai verzi, au o putere magica. Urechile lungi, date pe spate sunt bine spalate si ingrijite. Codita mica, stufoasa, se misca usor. Iepurasul se intinde si priveste in jurul sau.
Doi fluturi viu colorati vin spre el.
- Buna dimineata, prietene! Ai dormit bine? Esti pregatit pentru o noua zi?
Un fluture se aseaza pe ureche, celalalt pe codita.
- Hei, ma gadilati. Dati-va jos. Acum! Spuse suparat iepurasul.
- Dar ce este cu tine? intreba un fluturas.
- Nu stiu. M-am plictisit aici in padure. Vreau sa calatoresc, sa vad si alte locuri, sa cunosc si alte animale. -Vrei sa ne parasesti? Dar ce iti venii? E asa frumos si liniste aici. Ai nevoie de aventura? Vrei sa iti pui viata in pericol? spuse grabit celalat iepuras.
-Te-ai saturat cu binele se pare!
- Nu este asa. Uneori trebuie sa pui punct si sa o iei de la capat. Alteori, trebuie sa incerci si un alt drum, nu doar cel cunoscut. Eu vreau mai mult. Imi doresc sa calatoresc, sa cunosc si alte rase de iepuri, sa mananc morcov si de pe alte meleaguri. E visul meu si trebuie sa il implinesc.
Din tufis, se aude voce groasa, de baritone.
-Te insotesc. M-ai impresionat prin explicatia adusa. Consider ca ai dreptate. Te voi proteja si iti voi tine companie.
-Cine vorbeste? spuse iepurasul alergand spre tufis si cautand cu atentie.
-Sunt eu, paianjenul, spuse acesta si iese dintre ramurile tufisului. Ti-am fost mereu in preajma si pot spune ca te cunosc. Cred ca e bine sa iti urmezi visul, sa nu traiesti cu gandul ca puteai face asta si nu ai incercat.
-Deci esti de acord sa pornim la drum amice? intreba iepurasul.
-Bineinteles, si eu sunt dornic de o plimbare si de aventura, spuse hotarat paianjenul.
Fluturii au zburat, putin tristi, sa transmita vestea.
In curand, poiana s-a umplut de insecte, pasari si alte animale, care au venit sa isi ia la revedere de la iepuras si sa-i ureze succes si drum bun.
Fiecare a adus ceva, fie de mancare, fie un obiect care sa-i serveasca iepurasului drept talisman. Acesta si-a facut o bocceluta si le-a strans acolo.
-Multumesc pentru gestul vostru. Sunteti prieteni de nadejde. Sa aveti grija de voi!spuse amabil si emotionat, iepurasul.
-Promit sa il apar si sa-l sfatuiesc cand e nevoie, adauga paianjenul. Nu va faceti griji pentru el.

Prietenii si-au petrecut dupa-amiaza depanand amintiri, razand si cantand. A fost o mica petrecere de ramas bun, organizata pe loc. Soarele se retrage obosit dupa dealurile verzi. Lumina soarelui de apus indulcea si rafina toate culorile. Animalele realizeaza ca trebuie sa mearga fiecare la casele lor. Il imbratiseaza pe iepurasul alb si pornesc ganditoare, spre cuiburi.
Stelele apar una cate una si ard intens pe cerul senin, alaturi de stapana Luna. Linistea coboara ca o cortina transparenta peste padure.
*
Razele trandafirii apar incet pe bolta cereasca. Vantul adie usor. Plantele se trezesc una cate una. Fosnetul frunzelor este melodios. Pasarile incep sa cante si sa dea de veste ca a sosit dimineata.
Iepurasul s-a trezit voios, a multumit ingerilor pazitori si a inceput sa isi faca toaleta. Si-a spalat fata si dintii cu roua. Urechile le-a curatat bine, apoi si-a aranjat codita pufoasa. Si-a verificat bocceluta cu mancare si obiectele de la prieteni, si a mers sa-l caute pe paianjen.
Acesta era pregatit.
-Buna dimineata! Gata de marea aventura? spuse paiajenul.
-Cu emotiile firesti, sunt gata, raspunse iepurasul.
Paianjenul a fost asezat intre cele doua urechi ale iepurasului si au pornit la drum.
Nu aveau un traseu precis. Au luat-o incotro au vazut cu ochii.
-Ce vreme frumoasa! Vreau sa te intreb iepurasule, dupa ce experimentam calatoria, ne intoarcem aici, la prietenii nostri?intreba paianjenul.
-Nu stiu. Cine poate sti ce ni se va intampla pe drum?raspunse, putin speriat, iepurasul.Eu as vrea sa ma intorc, sa le impartasesc si celor de aici lucrurile vazute si traite.
In zare se vad dealuri. Nu este un traseu usor pentru un iepuras obisnuit cu viata la campie. Dar avem incredere in ieepurasul povestii noastre. Este calatoria vietii lui.
Soarele isi roteste razele cu maiestrie. Caldura devine insuportabila. A toropit pana si vantul. Frunzele stau nemiscate. Ele iubesc lumina.
-Parca se aud susurul unei ape curgatoare, zise iepurasul.
-Iti este sete nu-i asa? Cred ca ar fi bine sa poposim pentru pranz si recapatarea fortelor la umbra unui copac.
Au mai mers putin, iar dupa un sir de arbori, au dat peste un rau cu apa limpede si linistita. Iepurasul s-a aplecat si a baut pe nerasuflate.
-Numai asa recunosti calitatile lucrurilor, fiintelor, cand nu le mai ai in preajma. E asa buna apa asta, de parca n-as fi baut niciodata pana acum.
-Asa se intampla si in cazul unui prieten. Iti dai seama ce minunat era in clipa in care l-ai pierdut,spuse paianjenul, care tocmai a gasit o insecta delicioasa pentru a se infrupta pe cinste.
-Mie imi lipsesc deja prietenii lasati in poiana, zise iepurasul.

Nu termina de impartasit impresiile, caci un o umbra imensa se apropie de iepuras.
-Ce-i asta? Ce-i asta? repeta speriat si strangandu-se de teama.
Un vultur plesuv, cu aripile deschise, se roteste deasupra iepurasului, ce este o prada gustoasa pentru o pasare pradatoare infometata.
-Nu te teme. Trebuie sa faci ceva. Nu te panica. Fugi. Ascunde-te, striga paianjenul.
-Nnnnuuu ammmm undeee, raspunde iepurasul speriat, cu vocea tremuranda.
Fara sa stea pe ganduri, intinse labutele dupa bocceluta cu obiecte daruite de prietenii sai din poiana. Scoase oglinda data de veverita cocheta si o indrepta spre soare. Acesta reflecta lumina chiar in ochii vulturului ce se apropia cu ghearele ascutite spre iepuras.
-Vaaai! Am orbit, striga vulturul izbindu-se puternic de un copac din apropiere. Iepuras netrebnic. Pun eu mana pe tine!
-Sa fugim, sa cautam o ascunzatoare. Repede pana nu-si revine! spuse iepurasul.
-Mai am ceva de facut, spuse paianjenul care il ruga pe prietenul sau sa-l duca aproape de vultur. Acesta executa ordinul. Ajuns langa vulturul plesuv, care isi proteja ochii cu aripile, paianjenul ii lega strans picioarele cu firul sau lipicios.
-Dar ce mi se intampla. Nu se poate una cu asta! Lasati-ma, ajutor, lasati-ma! striga vulturul. Se zbate si se zbate, nereusind sa se ridice.
Asa se intampla: “cine sapa groapa altuia, cade el in ea”.
Paianjenul se urca rapid in spatele iepurasului care o lua la fuga. Si a fugit, si a fugit, pana a ajuns in dreptul unei stanci. Se opreste, respira cu pauze scurte si dese.
-Trebuie sa gasim o pestera, un adapost. Sunt foarte obosit! Avem nevoie de un adapost sigur, spuse iepurasul.
Paianjenul se uita atent de jur imprejur si exlama, fericit:
-Uite! O gaura destul de mare in stanca. Cred ca este suficient pentru o noapte.
-E minunat! Poate gasesc si ceva de mancare, adauga iepurasul fara vlaga.
Ajunsi in mica pestera descoperita, cei doi prieteni s-au asezat intr-un colt potrivit pentru odihna, si pana ce tu, cititorule, vei numara pana la zece, au si adormit. Un somn profund si bine meritat dupa atatea emotii.
Soarele isi pregateste cortina. La orizont se asterne o pata de culoare a unui pictor maestru. Roz, violet, cenusiu, bleu… fac semne discrete lunii sa apara din spatele dealurilor. Stelele se ivesc rand pe rand, ca adevarate bijuterii dintr-o comoara ascunsa.

Norii se iau la intrecere pe cerul senin si luminos. In scurt timp, se vad sclipiri argintii ce spinteca cerul. Sunt fulgere de toata frumusetea. Norii au inceput sa se dueleze. Zgomote puternice fac sa rasune valea.
Iepurasul povestii noastre se trezeste speriat si incepe sa tremure. Nu stie unde este si ce se intampla.
-Nu trebuia sa plec. Stiam ca sunt un iepure fricos, ca toti iepurii de altfel. Lacrimi fierbinti incep sa pice din ochii sai frumosi.
-Va fi bine. Nu putem sa ne intoarcem invinsi. Am promis ca vom veni cu lucruri interesante de povestit, spuse incet paianjenul.
-De unde veniti? se auzi o voce subtire.
-Am plecat intr-o calatorie. Venim din poienita de acolo de jos, spuse iepurasul, fricos. Visez sa vad cat mai multe forme de relief. Am vazut un glob pamantesc intr-un ziar purtat de vant. Mi-am pus in gand sa calatoresc cat mai departe de locul unde am stat atatia ani.
-Interesant si frumos visul tau. Iti doresc sa-l duci la bun sfarsit, zise hotarat si vesel un soricel cu o tinuta sobra. Sunt soricelul Chitz. Banuiesc ca va este foame. Sa va servesc ceva.
Facu un semn discret si soricioaica a adus cotoare de varza pentru iepuras si cateva insecte pentru paianjen.
-Mancati bine. Aveti de parcurs drum lung.
Iepurasul a mancat aproape tot. Ii era foame si nici nu stia cand va mai gasi hrana pe gustul sau. Ca sa fie sigur, si-a oprit trei cotoare si le-a pus in bocceluta.
-Iti dau acest fildes. Are puteri magice. Te transforma in ce ai nevoie. Poti trece peste orice obstacol. Trebuie sa treci aceste dealuri, apoi vei strabate paduri de foioase si vei ajunge la muntii cei mai inalti din tinut. Sunt sigur ca vei fi incantat de ce vei vedea. Iti vor fi de folos aceste drumuri. Vei deveni un intelept al poienii de unde ai plecat. Animalele iti vor cere sfatul. Calatoria aceasta te va transforma intr-un ATOTSTIUTOR. Drum bun, prieteni dragi!
Cu bocceluta incarcata, cu paianjenul intre urechi, iepurasul porni spre padurea de foioase ce se zarea in fata sa.

Vegetatia este arboricola. Stejarii,ulmii, artarii, plopii parca il striga. Este o padure cu animale prietenoase: lupul, vulpea, caprioara, mistretul, jderul, veverita, pisica salbatica, sturzul, mierla, cucul, ciocanitoarea, gaia, pitigoiul, sticletele. Vantul adie usor. Este o vara calduroasa. Soarele usuca rapid baltile produse de ploile nemiloase.
Iepurasul observa in fata sa ceva ce se tot misca.Se opreste si incepe sa tremure.
-Hai sa ne continuam drumul, spuse paianjenul.
-Mi-e frica, raspunse iepurasul, clantanind din dinti.
E o imagine care se scurteaza treptat treptat, pe masura ce soarele urca semet pe cerul senin, pictat de un pictor vesel, dintr-o singura miscare a pensulei. Are o culoare uniforma, de un albastru deschis, cald si luminos.
-Nu te speria. Sunt Umbra. Am aparut pentru a discuta cu tine. Trebuie sa scapi de aceasta teama. Nu vezi ca am aceasi forma cu tine? Nu trebuie sa te sperii. Doar cand apare o alta forma de umbra, atunci poate fi un alt animal mai periculos in preajma ta si este necesar sa iti iei masuri de aparare. Vreau sa te fac un iepuras curajos. Trebuie sa inveti ceva in aceasta calatorie. Ai obiecte magice in bocceluta ta, nu ai voie sa te temi, sa te opresti din drumul tau.
-Creezi? Crezi nu voi pati nimic?intreba speriat iepurasul.
-Nu, nu vei pati nimic. Trebuie sa infrunti tot ce iti apare in cale. Asa vei ajunge un IEPURAS ATOTSTIUTOR, spuse Umbra si disparu.
-Unde esti? De ce ai disparut?
-Pentru ca soarele a urcat pe cer.Era doar o Umbra ce apare in functie de pozitia soarelui pe cer, spuse o caprioara. Si mie imi era frica de ea, pana am inteles cine este. De acum, vei fi un iepuras curajos, nu?
-Da, sigur ca da. Voi face tot ce imi sta in fire sa nu ma mai sperii de orice.
-Hai sa iti arat drumul prin padure si sa iti prezint si prietenii mei, zise zambind blajin caprioara.
-El este prietenul meu, paianjenul, spuse iepurasul. Ma insoteste in aceasta calatorie.
-Imi pare bine de cunostinta. Eu sunt caprioara Ochi Caprui. Urmati-ma. Nici nu termina de zis si facu un salt pe o alee batatorita din inima padurii. Facea cateva salturi,apoi privea in urma sa nu-i piarda pe oaspetii sai. Insa, iepurasul tinea pasul cu ea.
-Mai avem putin si ajungem la casuta mea. Am o familie foarte frumoasa. Se vor bucura ca aduc oaspeti curajosi. Zicand acestea zambi si facu cu ochiul iepurasului.
Dupa inca trei-patru salturi, au ajuns la o casuta frumoasa, intre doi stejari falnici.
-Mami, tati, sora draga, v-am adus oaspeti!
-Foarte bine. Haideti sa va odihniti. Imediat punem si masa, spuse incantata mama caprioara.
Sora caprioarei, Ochi Blanzi, se apropie de iepuras.
-Cred ca vii de departe. Pari obosit.
-Am strabatut drum destul de lung. Este o calatorie in care vreau sa aflu cat mai multe lucruri, sa vad locuri noi si sa ma intorc sa povestesc si prietenilor mei din poiana.

-Sunt sigura ca vei reusi. Pari un iepuras curajos. Nu am mai intalnit un altul asemenea tie.
-Multumesc, spuse iepurasul, si i se inrosi nasul.
-Bravo,prietene, ai reusit sa scapi de frica. Asta e un semn bun,spuse incet paianjenul.
-Aaa, el este prietenul meu de calatorie, paianjenul, spuse mandru iepurasul.
Familia caprioarei si oaspetii au luat cina. Au ascultat povestea de drum a celor doi calatori. Le-au admirat curajul aventurii si i-au incurajat sa duca la bun sfarsit calatoria.
Ochi Blanzi spuse timid:
-V-as insoti cu mare drag, dar parintii ma ocrotesc si nu ma lasa sa ma indepartez prea mult de zona in care locuim. Avem dusmani numerosi. Bine, cred ca nu exista fiinta care sa nu aiba cel putin un dusman. Asa e firea naturii.
-Pretuieste dragostea parintilor, Ochi Blanzi. Parintii stiu ce este bine pentru puii lor. Ai sa vezi cand vei deveni parinte ca nu iti vei trimite de buna voie odorul in bratele primejdiei, spuse intelept iepurasul nostru. Se uimi chiar pe el insusi. Ramase putin pe ganduri. “Calatoria aceasta incepe sa ma transforme”.
O seara linistita cu povesti si sfaturi. O seara a prieteniei. Cand stelele au aparut una cate una, animaleles-au retras la un bine meritat pui de somn.
*
Soarele face schimb de stafeta cu luna. Pasarile canta bucuroase, anuntand o noua zi. Roua este cernuta cu o plasa deasa, tesuta din panze de paianjeni.
-Buna dimineata frate! spuse incet paianjenul povestii noastre. Cum o duceti pe aici?
-E liniste si pace. Rar se intampla lucruri nepravazute. Dar tu, de unde esti de fel?
-Vin din valea de jos. Am pornit intr-o calatorie de cunoastere cu un bun prieten, iepure.Vrem sa cunoastem lumea muntilor. Sa o descoperim si sa revenim pentru a povesti si celor de acolo.
-O adevarata aventura. Te felicit pentru curaj! Iti doresc drum bun si pace!
-Multumesc confrate, zise paianjenul calator.
-Gata de drum prietene?intreba iepurasul care iesise sa isi faca toaleta de dimineata.
-Odihnit, bine hranit, incurajat de prietenii intalniti, eu credca sunt pregatit. Sa purcedem (pornim), asadar. Drumul e anevoios. Iepurasul nu este obisnuit cu urcusul. Merge cat merge, apoi, se opreste si ii cere parerea paianjenului.
-Ce-ai spune daca as folosi fildesul de la soricelul Chitz si m-as transforma intr-o felina? Ne-am usura considerabil drumul? Am economisi timp si energie.
-Sunt de acord cu tine, raspunse rapid, fara a sta pe ganduri prietenul sau de drum.
Iepurasul arunca fildesul in aer, il privi atent si spuse:
-Fildes, fildes transforma-ma intr-un tigru.
Fildesul se facu argintiu, trimite o sageata spre iepuras, parul se ridica,codita se intinse.Cerul se intuneca pentru cateva secunde. In curand, totul se insenina ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat Fildesul cazut, a fost pus la loc in bocceluta.. Iepurasul nostru a devenit un frumos tigru.
-Ma simt atat de greu, spuse tigrul – iepuras prietenului sau, paianjenul.
-Esti un tigru bland spuse paianjenul razand. Se vede ca nu esti tigru din mosi stramosi.
-Hai la drum. Vorba lunga, saracia omului.

Tigrul-iepuras il lua pe paianjen si o lua la pas. Musculatura membrelor il ajutau sa aibe viteza. Realiza salturi de care era foarte incantat.
La o cotitura, facand un salt acrobatic, o stanca se desprinse si o lua la vale. Tigrul iepuras s-a dezechilibrat. S-a prins cu picioarele din fata de o tufa de pe marginea muntelui.
-Ce ne facem acum? Prietene, desfa bocceluta si scoate fildesul. Este nevoie de o scara.
Painajenul asculta sfatul insotitorului sau. Lua fildesul, il arunca si spuse:
-Fildes transforma-te intr-o scara.
Peste cateva clipe, o scara se intinse la picioarele tigrului, care se prinse cu putere de ea, se forta si a ajuns pe munte. A suflat usurat. Cand privi mai atent, a observat ca este ranit la o labuta.
-Prietene, in bocceluta am pastrate trei cotoare de varza. Scoate unul si freaca-mi usor rana, apoi bandajeaza-ma cu o fasie din materialul boccelutei. O voi rupe cu dintii puternici.
Dupa putina suferinta si strans din dinti, tigrul iepuras era ca nou.
-Gata de drum, prietene! Ce nu te omoara, te face mai puternic! spuse curajos tigrul nostru.
-Asa este prietene!raspunse emotionat, paianjenul.
Salt dupa salt. Unul mai spectaculos ca altul. In fata tigrului-iepuras, apare o haita de tigrii. Eroul nostru se opri, intimidat.
-Cine esti tu? Nu pari de-al nostru?intreba liderul.
-Sunt un tigru solitar si am de indeplinit o misiune. Intr-adevar nu sunt din aceste locuri. Dar sunt un tigru, asemenea voua.
-Pare curajos, stapan pe sine, spuse tigroaica. Lasa-l sa-l continue drumul. Nu e cazul sa-i pui piedici.
-Da, asa este. Pari un tigru din tata in fiu. Succes in indeplinirea misiuniitale. Ai drum liber! zise incantat tigrul lider.
Tigrul iepuras, o data eliberat de privirea fioroasa a tigrului, o lua la fuga.
-Ar fi bine sa nu ne mai oprim pan ace nu ajungem in varful muntelui, sopti speriat paianjenul.
-Ai dreptate. Oricum nu mai este mult.

Vantul suiera. Aerul este mai rece. Urechile tigrului-iepuras stau atente la fiecare fosnet, miscare de piatra sau zbor de insecta. Vorba aceea: “Cine se frige cu ciorba, sufla si in iaurt.”
Inca cinci salturi si eroul nostru ajunge in varful muntelui. Hai, inca putin,tigrule-iepuras!
-Bravo prietene, inca un salt si gata! Uraaa! Am reusit!
Paianjenul incepe a dansa intre urechile tigrului-iepuras.
-Da, prietene. Am reusit. E greu sa ajungi in varf. Totul se realizeaza cu efort. Sunt atatea obstacole de strabatut. Am sa le spun prietenilor ce insemna cu adevarat Victoria, reusita. Multa munca. Si vointa pe masura. Nu este suficient sa vrei.
Totul se vede asa de frumos de aici. Merita sa iti depasesti starea de confort. Merita sa incerci mai mult in viata. E important sa stii ce vrei, apoi sa indraznesti sa faci pasii spre implinirea visului. Cu siguranta, in fiecare fiinta exista un potential ce poate fi folosit la maxim. Cati dintre prietenii nostri ar fiputut ajunge cu noi aici?
-Multi probabil,raspunse nesigur paianjenul.
-Bineinteles. Multi, draga prieteni. Unora le e teama, altii sunt influentati de parinti – cum este cazul prietenei noastre Ochi Blanzi, altii sunt comozi. Asteapta sa le pice para malaiata. Prietene, se pare ca viata e o lupta. O lupta cu tine si cu ceilalti.
-E vorba de lupta pentru existenta? intreba nedumerit (mirat) paianjenul.
-Da,lupta pentru existenta. Lupta pentru a supravietui fiintele cele mai puternice, cele care pot oferi ceva aici, pe Pamant. Fiecare dintre noi avem o misiune. Daca nu ne luptam sa o aflam si sa o indeplinim, disparem.
-Prietene, calatoria aceasta te-a transformat intr-un INTELEPT. Nu esti acelasi prieten de la punctul de plecare.
-Draga prietene, viata ne schimba. Nici tu nu mai esti acelasi. Teama, bucuria, ceea ce ai vazut aici, te face sa fii un alt paianjen. Unul evoluat.
Cei doi prieteni se privesc si incep sa rada.
-Ce frumoasa e viata si prietenia! spuse tigrul-iepuras.
Se uita linistiti la apusul soarelui. Un adevarat spectacol de culoare. Cati dintre voi, se mai bucura de astfel de momente din zi?
*
Tigru-iepuras scoate din bocceluta fildesul.
-Vreau sa devin ce am fost. Un iepuras.
O lumina puternica aparu, iar tigrul se transforma in iepurasul frumos, alb, cu codita mica si stufoasa.
-Acum ne putem intoarce. Sa povestim prietenilor nostri ce am vazut.
-Da, si mai presus de toate, sa le spunem sa se bucure de viata. Sa nu mai trandaveasca, zise senin paianjenul.
-Ca bine le mai zici, prietene!
*
Drumul de intoarcere a fost mult mai usor. Cei doi prieteni calatori au privit atent tot ce era in jurul lor, pentru a putea descrie amanuntit amicilor din poiana.
Calatoria a durat o luna de zile. Emotii, bucurii, prieteni noi, dusmani, dar au realizat ca viata este facuta pentru a fi traita cat mai frumos.
Iepurasul visator a devenit INTELEPT. A scapat de teama umbrei sale si a invatat multe in aceasta aventura.
Fie ca viata sa va poarte pasii in locuri minunate, alaturi de prieteni si sa invatati in fiecare zi cate ceva.