E o seara frumoasa de iarna. Sunt cu ochii atintiti spre fereastra. Stiu ca nu o sa ma credeti, dar afara nu ningea. Singurul lucru pe care il puteam vedea erau picaturile mici de ploaie ce se zbateau pe geam. Ploua de zile intregi ! Nu se mai oprea ! Asteptam cu jind venirea zapezii si bataia mult dorita cu bulgari. In podul casei era uitata de mult sania, acum, total nefolositoare !
In fine…! Trebuia sa ma distrez cumva. Era weekend.Nu puteam sta in casa!
Mi-am luat pe mine un pulover si niste blugi grosi,apoi ca sa fiu sigura ca nu o sa ma intorc uda acasa, mi-am luat si pelerina de ploaie.
Cand am inceput sa pasesc pe straduta din fata casei, mi-am dat seama ca cizmele mele rosii din piele,erau complet pline de apa. Din pacate nici blugii mei n-au rezistat mult si pana sa ies in strada principala eram total acoperita de noroi pe picioare.
Tocmai atunci am descoperit si ca vechea mea pelerina avea niste gauri de mai mare frumusetea prin care stropii de ploaie m-au putut uda pana la piele.
Trebuia sa-mi caut un loc in care sa ma feresc de ploaie.
Desi nu eram obisnuita sa intru in cafenele sau baruri, acum nu aveam de ales. Era singurul adapost accesibil .
Bineinteles ca atunci cand am intrat toate privile curioase se intoarsera spre mine, dar am incercat sa le ignor total. Chiar atunci am vazut o masa la care cinci fete stateau necontenit de vorba. Am fost usurata ,cand am observat ca langa ele era un loc liber. M-am indreptat spre masa, le-am salutat si le-am intrebat daca as putea sa stau cu ele. La inceput mi-au aruncat niste priviri nedumerite, dar cand au vazut cat de uda eram, au susotit ceva,apoi o fata bruneta cu ochi albastri, imi spuse ca pot sa stau.
Vazandu-ma, chelnerita se indrepta repede spre mine si imi arata o lista de bauturi.
Eram atat de infrigurata incat i-am zis chelneritei sa-mi aduca doar o ciocolata calda.
Dupa ce ea pleca, fata cea bruneta incepu sa vorbeasca:
-Fetelor,sa stiti ca eu am un unchi,care este marinar. A vizitat multe locuri din lume si a auzit sute de povesti de prin toate partile.
-Chiar asa? Spune-ne si noua una! a spus blonda cu ochi verzi ce statea chiar in fata mea.
-Bine ! O sa va spun: "Intr-o seara ploioasa,exact ca asta,o fata a iesit sa se plimbe singura pe strada. Atmosfera era placuta : peste tot erau lumini si copiii se jucau in balti... Nu dupa mult timp a ajuns la marginea unei ape. Vroia sa faca o baie... cam ciudat, dar stiti voi... povestile de genul asta nu pot fi mereu adevarate. (Oricum, daca ne gandim bine, unchiul meu nu spune mereu adevarul.) Si cum spuneam... in aceasta zi ploioasa, fata era dornica sa faca o baie... Se spune ca in timp ce inainta in apa, cineva sau ceva o urmarea... De atunci nimeni nu a mai vazut-o, dar se spune ca fantoma ei bantuie orasul in fiecare seara ploioasa. Toti se feresc sa mearga la malul marii in seri ca acestea. Daca fantoma fetei vede pe cineva noaptea pe plaja, acel cineva risca sa devina victima ei. Mai de mult un prieten de-al unchiului meu a vrut sa se dea mare si nu a ascultat legenda. A disparut si el.(Cel putin asa spune unchiul, dar eu nu-l cred.)"
Toate am ramas cu gura cascata.
-Sper ca nu v-am speriat prea tare… Unchiul meu este un mincinos. Nu cred ce spune nici cat e negru sub unghie...
-Si daca e adevarat ? spun eu.
-Nu poate fi adevarat... Noi am mers impreuna pe plaja de multe ori... pe vreme ploioasa.
-Dar daca ataca doar persoanele singure...
-Ooo... Doamne ! E doar o poveste ...
-Care era numele fetei?
-Unchiul spune ca o chema Emma Johnson… si ca locuia vis-ŕ-vis de acest bar...
Am plecat imediat. Cand am ajuns la casa ce trebuia sa apartina familiei Johnson, am batut la usa.
O femeie, ce parea destul de in varsta, mi-a raspuns.
-Aici locuieste familia Johnson ?
-Da, intra !
Dupa ce i-am povestit tot femeii, ea mi-a spus :
-Da…Emma era fiica mea. Exact asa s-a intamplat cum mi-ai povestit tu, dar politia crede ca fata mea s-a sinucis si ca nu mai trebuie sa ancheteze cazul... e groaznic... Nu ai sa ma crezi, dar fata mea vine si imi spune de fiecare data cant atacatorul ei urmeaza sa faca o alta victima.Am incercat sa spun asta politistilor, dar ei ma considera nebuna.
Femeia incepu sa planga. Ii lipsea fiica ei si nu credea ca avea vreun motiv sa se sinucida. Nu stiu de ce, dar eu chiar credeam ce spunea aceasta femeie.
Deodata dintr-un colt al camerei a aparut o silueta neagra care a spus :
-Mama !
-Fiica mea ... unde esti ?
-Sunt aici !
-Vino sa te imbratisez…
-Nu pot ... dar trebuie sa-ti spun ceva...Nu m-am sinucis, era cineva care-mi vroia raul... in aceasta seara vrea sa mai faca o victima ... Trebuie sa o salvam. Veniti cu mine !
Am mers impreuna cu fantoma fetei pe plaja. Ea a spus :
-Uitati-va acolo ! Acel om m-a omorat si va plati scump pentru asta.
-O fata se apropie de mal ! am spus eu.
-E victima lui... daca nu o salvam acum toata lumea va crede ca este vina mea... nimeni nu-si va da seama cine este in spatele acestor crime, care vor continua iar si iar...
Emma se apropie de barbatul ce se furisa in spatele fetei. Cand l-a atins el lesina. Mama Emmei il lega si suna la politie.
Cand au ajuns acolo, politistii nu vroiau sa creada, dar cand fata ce urma sa fie victima le spuse tot, nu au mai avut ce face.
Dupa ce plecara toti Emma iesi din ascunzatoare si spuse :
-Acum ma pot odihni in pace...
-Nu pleca ! ii spuse mama ei.
-Nu-ti face griji... Acum sunt un inger si te voi putea vizita oricand vreau !
Dupa plansete si imbratisari fata disparu.
Mama ei m-a invitat la un ceai cald si mi-a multumit pentru ca am avut incredere in ea si in fiica ei.
Daca inca nu v-ati convins... o sa vorbesc cu Emma si va incerca ea sa va faca o scurta vizita.
Pana atunci... somn usor !
