Intr-o minunata zi de iarna, care parea sa aduca pace si intelegere, Vorba o acuza tam nisam pe Tacere ca-i prea bleaga. Asa se face ca urmara de aici multe si grele certuri, si cele doua ajunsera la tribunal sa se judece, Vorba spunand ca adversara ii strica mereu planurile.
In sala cea mare a tribunalului, judecator era Intelepciunea, dupa cum era de asteptat. Avocatii fusesera concediati in urma cu cateva zile si pana se gaseau altii, judecatorul trebuia sa faca fata situatiei de unul singur. Asa ca incepu:
- Doamnelor si domnilor, onorat tribunal, incep prin a intreba cine este acuzatorul!
- Eu, domnule judecator! spuse Vorba.
- Incepe-ti acuzatiile, atunci!
- O acuz pe invinuita deoarece de fiecare data cand sefii oameni ma pun sa fac o invoiala cu ea, de fiecare data am de patimit! Nu-mi raspunde nimic si prin acest lucru mereu primesc cate o chelfaneala zdravana! Sau daca am sa-i pun o intrebare de urgenta, o intrebare care ma priveste niciodata nu-mi aflu raspunsul! Tacerea lasa capul in jos ca si cum ar mormai printre dinti sa fac cum cred eu, ca ea n-are destula intelepciune ca sa ma sfatuiasca pe mine! Si daca mai am ceva de spus si o intreb, zambeste prosteste si nu ma ajuta cu nimic! Eu cred ca ar trebui scoasa din societate, pentru ca nu ajuta cu nimic nimanui!
- Tacere, ai ceva de zis? intreba rabdatoare Intelepciunea.
- Nu cred ca ar trebui sa ma apar, deoarece fiecare are defectele si calitatile lui! zise Tacerea cu glas de abia se auzea. Faceti cum credeti dumneavoastra!
- Are cineva din public ceva de zis? intreba Intelepciunea.
- Eu cred ca judecata va fi foarte grea daca Tacerea nu se va apara! Deci o sfatuiesc sa se apere! zise cu glas tare din public Corectitudinea .
- Sunt prea timida sau prea mandra, lasa sa se inteleaga Tacerea.
- Deci , onorat tribunal, concluziona judecatorul, vreau sa va aduc la cunostinta parerea mea! Mie mi se pare ca amandoi impricinatii au partea lor de vina! Mai mult ca sigur vorba a sacait-o prea mult pe tacere si aceasta nu si-a mai putut gasi linistea! Iar Tacerea intr-adevar nu spune nimic si ne incurca pe noi toti! Dar acest lucru este si din cauza Vorbei! Asa ca am luat o decizie: amandoi vor plati o amenda de 6000 de lei pentru tulburarea linistii publice! Si va rog sa nu va mai plangeti ca va deranjeaza adversarul, deoarece fiecare este enervant in felul lui! Acum impacati-va! Peste 42 de ore sa va prezentati aici ca sa platiti amenda pentru tulburarea linistii publice!
Nu mare ii fu mirarea asistentei cand vazu cele doua adversare tinandu-se de mana si indepartandu-se de tribunal. Sa fii fost multumite de hotararea Intelepciunii? Sa le fii venit mintea la cap amandurora? Sigur este ca prin amestecarea neamurilor lor se formara, peste ani, Melancolia si Cugetarea.
Iar de la aceasta fericita intamplare, oamenii amestecara vorba cu tacerea in purtarea lor, iar in tribunalul intelepciunii nimeni nu mai avu indrazneala sa mai acuze pe nedrept pe ceilalti semeni.

Rosca Ruxandra, Scoala Generala nr. 3, Rovinari, judetul Gorj