Într-o casuta de la marginea padurii, o lupoaica vietuia împreuna cu fiica ei. Mama era disperata, deoarece odrasla ei, pe nume Lupita, nu mânca decât trei feluri din tot ce gatea ea, si era slaba ...
Asa ca într-o zi mama chema la ea acasa un pui de urs care nu mai mâncase de cinci zile, un purcel mistret flamând si un copil de râs a carui familie nu mai gasise nimic de mâncare în ultima vreme. Mama-lup le spuse ca le va pregati ea masa. Primul fel a fost o ciorba de ciuperci. Vai… cum se repezi spre castron purcelul mistret, mâncând cu mare pofta pâna la ultima picatura. Ceilalti salivau pofticiosi sperând sa le vina si lor rândul…Când termina, de pe botul purcelusului curgeau râuri de mâncare Lupita, dezgustata, îsi acoperea nasul ca sa nu simta mirosul. Oaspetele, foarte satisfacut, în timp ce-si cauta un loc pentru siesta, zise printre râgâieturi:
- Mul...tume...sc!
Mama lupoaica, multumita ca purcelul nu era asa de mofturos ca fiica ei, aduse si felul doi, varza calita. De data asta, veni rândul copilului de râs, care, vazând farfuria plina, începu sa manânce fara oprire, ce-i drept… ceva mai politicos decât purcelusul. Lupita nu se putu stapâni si zise:
- Cum poti sa manânci asa ceva? Nu ti-e scârba?
- Miami, e delicios! spuse si copilul de râs.
Dupa aceea, puiutul îi multumi doamnei Lup, fara sa râgâie, si se aseza si el lânga porcul mistret.
Doamna Lupoaica, magulita de complimentul pe care i-l facuse râsul, dar mai ales multumita ca acest invitat nu fusese atât de nepoliticos ca primul, aduse o ciorba de mazare, care îi revenea ursuletului. Acesta, chiar daca nu mâncase demult, se apropie usor de castron, si începu sa manânce cumpatat.
Apoi, veni si desertul. O placinta cu brânza care era socotita o delicatesa de toti. Bineînteles, nu era pe placul unuia dintre ei.
Placinta era taiata în parti, noua parti egale, aburinde si pufoase taiate în forma de patrat. Mistretul îsi lua sapte si le zise celorlalti :
- Eu le iau pe cele mai multe. Mi se cuvin. Sunt flamând.
Ceilalti se uitau înlemniti la cele doua prajituri care mai ramasesera. Mama lupoaica abia de se stapâneste sa nu-l puna la punct pe obraznic. Puiul de râs observa inegalitatea celor doua bucati ramase si îi zise ursuletului aratând spre cea mai mare parte:
- Uite, vezi asta ce urâta e, ia-o tu pe-asta ca-i mai frumoasa!
Ursuletul nu zise nimic si se multumi cu cea mai mica bucata.
Dupa ce invitatii plecara, mama lupoaica îsi întreba fata:
- Lupita, care ti s-a parut cel mai politicos dintre ei?
- Ursuletul, fireste!
- Dar porcusorul cum ti s-a parut?
- Ah, acela a fost de-a dreptul obraznic! Nu stiu cum l-ai putut suporta!
- Pai vezi! Asa esti si tu când refuzi mâncarea pe care altii ti-o ofera cu efort.
De-atunci, Lupita se ambitiona si încerca sa manânce multe feluri de mâncare. Dar, de fiecare data, facea indigestie si zacea în spital doua-trei saptamâni.
Asa ca mama nu a mai avut ce sa-i faca si a înteles slabiciunea Lupitei.
Într-o zi, când Lupita scria la matematica, primi trei telegrame. Expeditorii erau ursuletul, râsul si purcelul. Fiecare o invitau acasa la ei. Râsul deoarece îsi sarbatorea aniversarea, ursuletul ca o rasplata fiindca îl invitase acasa la ea, iar purcelusul deoarece nu avea cu cine sa-si împarta mâncarea. Lupita fu oarecum jignita de motivatia celui din urma, deoarece el stia foarte bine mofturile prietenei sale. Asa ca Lupi îsi întrerupse activitatea si îsi începu vizitele. Se duse prima data la purcel ca sa scape de obiceiurile lui. Cum ajunse acolo, purcelul, în pijamale, fara sa-i spuna nici macar un “Bine ai venit”, striga:
- Hai la masa!
În bucatarie, mama-porc mistret îi zise Lupitei:
- În sfarsit, ai venit si tu! De când te asteptam!
Victima, deja furioasa, isi pregati o replica.
Porcul mistret, cu un rebus în mâna îi spuse invitatei:
- Hai, pregateste-te pentru masa!
Lupita înghiti în sec si de data aceasta. Cazuse în mijloc unei familii de neciopliti.
Veni primul fel, mâncarea preferata a mofturoasei. Fasole uscata. Cum vazu acest fel, Lupitei îi venea sa se arunce în castron, cum facuse si gazda acasa la ea. Dar, totusi, bunul simt, pe care porcusorul nu-l avea, o obliga sa se stapâneasca.
Bineînteles, porcusorul mânca cioflaind si sorbind. Lupita, observându-i proastele maniere, spuse:
- Observ ca porcusorul manânca la fel de urât cum mânca acasa la mine, si este la fel de needucat ca parintii lui. Si fara sa mai astepte se ridica de la masa si pleca furioasa.
Urmatoarea locatie era casa ursuletului, care o întâmpina cu un cald ”Bine ai venit!” Invitatei îi fu prezentata casa. Apoi s-a jucat cu ursuletul si a facut cunostinta cu parintii acestuia, care, la rândul lor, erau foarte politicosi. Lupita se simtea extraordinar si încerca si ea sa fie pe cât se poate de manierata.
Când ursuletul o pofti la masa, i se aduse piure cu pulpite. Toata lumea fu încântata, inclusiv pretentioasa.
Dupa aceea, musafirul îsi lua la revedere de la gazda si promise ca o sa mai revina.
Trebuia sa ajunga si la culcusul râsului, unde oaspetii deja mâncau tort.
Râsul o primi, oarecum dezamagit ca întârziase, si îi oferi si ei o portie de tort. Dupa ce sfârsi de mâncat, râsul veni la ea si îi zise cu un ton trist:
- Lupita, poti sa pleci? Trebuie sa ma ocup de ceilalti musafiri.
- Bineînteles!spuse invitata.
Dar, ramase tot acolo, întepenita, vrând sa-l învete minte pe obraznic.
- Lupita, ai plecat? îi spuse râsul dupa câteva minute.
- Considera ca nu mai sunt aici! spuse din nou Lupi.
Rasul, enervat, se duse la mama lui si îi spuse, mincinosul, ca amica sa l-a jignit rau de tot si ca se poarta ca la ea acasa. Atunci, mama-râs, furioasa se duse la fata lupoaicei, o înhata de guler si o trânti afara.
Aceasta, si mai enervata, pleca spre casuta ei, îi povesti lupoaicei despre primirea pe catre a avut-o din partea fiecaruia, iar mamica ei o sfatui sa-i lase pe cei cinci(porcusorul, parintii acestuia, râsul si mama celui din urma) în necuviinciosia lor.
A doua zi, Lupita se trezi devreme, ca sa mearga la scoala din padure.
Se spala pe dinti si pe fata, se îmbraca , se pieptana si porni grabita spre locul unde avea sa învete foarte multe lucruri.
Cum ajunse, la scoala, primul care o întâmpina fu chiar prea cuviinciosul ursulet. Lupita se puse în banca lânga el.
Mai tarziu, venira la ei si cei doi obraznici, care, începura sa povesteasca cât de nepoliticoasa a fost Lupita la ei acasa. Când auzi asemenea grozavie, ursuletul le zise:
- Cum adica? La mine a fost foarte politicoasa!
Atunci, Lupita spuse:
- M-am purtat cu fiecare asa cum v-ati purtat si voi mine când am fost la voi, si asa cum v-ati purtat în propria mea casa.
Auzind aceste lucruri, ursuletul fu de-acord cu prietena lui, si, peste douazeci de ani, în ciuda diferentei speciilor, cei doi îsi unira destinele si, împreuna, avura o fetita pe care au botezat-o Ursulita Lupicica. Si au trait fericiti pâna la adânci batrâneti ...

-Sfarsit-