In amurg, norii s-au adunat peste oras. O stea stralucea stinghera. Luna a venit si i-a zambit. Casele erau luminate. Pareau licurici privite de acolo, de sus. Din vazduh, au inceput sa alunece fulgi de nea.
- Hai sa facem intrecere! zise unul dintre ei.
- Nu. Eu nu ma grabesc. Imi place sa simt aerul rece si mirosul de fum ce iese pe cosurile caselor.
- Nu te apropia prea mult. Te vei topi.
- Nicio grija. Ma descurc.
Fulgii dansau. Altii se alergau si radeau in hohote cristaline, ce rasunau in linistea noptii. In cateva ore, brazii din fata casei unde locuieste robotelul Ki purtau mantii albe. O vrabiuta zgribulita cauta hrana. Razele de lumina ale zilei se intrezareau la orizont.
- Hei, Kea, priveste. A nins!
- Da, a nins. Iesim sa construim un om de zapada?
- Bineinteles. Ma duc sa iau fularele si caciulile, raspunse Ki.
Zapada prinsa in palmele metalice ale celor doi roboti se trasforma in bulgari. Fiecare ghem de nea, se rostogolea si crestea precum cozonacii.
- Primul bulgare este gata, striga vesela robotica.
- Imediat si al doilea.
In curand, in gradina casei celor doi roboti, se aflau pusi trei bulgari mari de zapada.
Kea aduse bucati de carbune si i-a pus nasturi. Doua crengute de brad s-au transformat in maini pentru omul de zapada. Ki i-a cedat fesul sau. Nasturii de la un pulover rosu mai vechi, s-au asezat cuminti formand un zambet molipsitor pe chipul alb de nea. Vrabiuta guraliva, tocmai ce gasise un cotor de varza prin apropiere si l-a adus in cioc, lipindu-l ca nas.
- Ce dragut esti, Omule de Zapada!
- Multumesc. Chiar ma simt bine aici cu voi.
- Ki, vorbeste.
- Da, vorbesc. Ceea ce inseamna ca ati facut o treaba buna si credeti in magia iernii. Am sa va fiu prieten pe toata durata acestui anotimp.
- Multumim. Iti vom lasa beculete aprinse noaptea, sa nu iti fie urat.
- Luna imi tine companie, noapte de noapte.
- Te cred. Acum, vom merge sa impodobim bradul. Te lasam cu vrabiutele guralive.
Copiii au iesit sa se bucure de zapada rece si stralucitoare. Saniutele alergau sprintene si fericite ca au parasit podurile caselor. Bulgari de zapada zburau veseli de la un copil la altul. Omul de Zapada privea zambitor acest spectacol. Se ferea din cand in cand de cate un bulgare care se apropia de el.
- Hei. Priviti. Un Om de Zapada, striga un baietel.
- Ce frumos este.
- Este prietenul meu. Eu l-am zarit primul.
- Ba va fi al meu. Am fost mai cuminte decat tine.
Copiii s-au luat la bataie.
- Potoliti-va. Pot fi prietenul tuturor. Pana sa termine de pronuntat ultimul cuvant, pumnul unuia dintre copii l-a lovit in plin pe Omul de Zapada, care s-a sfaramat.
Ki si Kea au iesit alarmati din casa. Era prea tarziu.
- Nu plange, Kea. Vom face altul.
- Da, dar acesta era atat de frumos si parea atat de bun.
- Fiecare Om de Zapada este prietenos si bun. Face parte din farmecul anotimpului rece.
- Ce se aude?
- Nu stiu, raspunse mirat Ki.
- Sunt Zana Zapezilor. Am vazut in Globul de Cristal ce s-a intamplat si am venit sa va alung tristetea. Vom face o armata de oameni de zapada. Toti copiii vor participa la aceasta actiune.
Bucuria si energia copiilor au devenit molipsitoare. Ki si Kea s-au alaturat celor mici si au construit un alt om de zapada.
Colindele, Oamenii de Zapada, renii... sunt simboluri ale iernii.