Pe cand Luna era foarte buna prietena cu Soarele si se vizitau si-si trimiteau multe mesaje de iubire, traia pe cer o stea, ce stralucea frumos atat noaptea, cat si ziua. Pentru ca luminita ei era vazuta de departe,intr-o zi un om de pe Pamant o zari si vru sa mearga la ea. Dar fiindca  nu stia cum sa procedeze, il ruga pe Dumnezeu sa-l ia in carca si sa-l duca pana la steaua ce-i placea atat de mult. Dumnezeu ii indeplini aceasta dorinta, il lua si-l duse langa ea. Pe cand privea minunatia de stea, omul ii auzi  glasul ce-i soptea:
<< - Draga omule, stiu ca ma iubesti si ca Dumnezeu te-a ajutat sa ma gasesti si sa vii pana la mine. Pentru ca dorinta ta de a ne imprieteni este foarte mare, eu iti daruiesc din trupul meu o bucatica stralucitoare, pe care te rog sa o porti mereu cu tine, ca semn al prieteniei noastre. Iata, aceasta bucatica de lumina face parte din fiinta mea, ti-o daruiesc, o lipesc de tine, ti-o pun pe umarul drept. Ori de cate ori vei avea nevoie de ajutorul meu, ridica bratul drept spre cer, spre tronul Tatalui Ceresc si spune: “Doamne, sunt slujitorul Tau, doresc sa implinesc Voia Ta”. Eu te voi auzi si prin bratul tau drept voi trimite o sageata de lumina, ce va ajunge drept la Tatal, care va primi  mesajul,va afla dorinta ta si-ti va da, din marea Lui iubire, forta necesara pentru implinirea Voii Sale. Nu uita ca pe bratul drept ai o bucata de stea, ce te iubeste si te ajuta sa tii legatura cu Tatal Ceresc. Foloseste-o mereu, caci multe fapte bune vei putea face. Cu dragoste te invelesc si-ti urez un drum drept, plin de lumina! >> Zise steaua de pe bratul lui drept.