Pe cand Soarele abia se trezea, iar Luna inca nu se gasea pe cer, undeva in fiinta lui Dumnezeu se contura o alta fiinta, mai mica, cu chip aidoma Lui, cu suflet din sufletul Lui, cu ochi de lumina si haina de stele. Aceasta urma ca, intr-o zi, sa poata asculta si implini intocmai voia Domnului, in orice conditii s-ar afla.

Acea zi sosi, primi de la Dumnezeu un semn, care-i amintea ca a venit clipa unei mari incercari. Hotari Domnul sa-l trimita pe acest Fiu al Sau, caci asa l-a numit, intr-un loc unde traiau oameni creati de El care aveau nevoie de mult ajutor, pentru a se reintoarce catre Creatorul lor.

Fiul se desprise din Dumnezeu Tatal, pleca insotit de multe stele, ce urmau sa-i asigure securitatea misiunii.
Ajunse in apropierea unei planete mici, unde cineva, un suflet curat, iubitor de lumina Celui Preainalt, stralucea intr-un loc umil si se ruga ca Dumnezeu sa-isi implineasca voia, prin nasterea unui copil daruit din Cer divin. Fiul asculta ruga plina de credinta si iubire a acelei femei si realiza ca spre ea El trebuie sa se indrepte.

Cobori si patrunse in locul in care femeia cea stralucitoare, astepta sa nasca un copil divin. Fiul Tatalui Ceresc se invesmanta in trup de copil, puse o stea luminoasa in inima mamei si veni in lumea terestra, pentru a-si trece greaua incercare.

Asa s-a nascut Christos.