Zapada scartaie sub talpile zimtate ale bocancilor. Drumul e plin de confetti. Beculetele ce au impodobit copacii, magazinele, gardurile, se sting unul cate unul. Soarele iese din cand in cand la plimbare pentru a-si dezmorti razele vesele. Uneori este adormit si morocanos. Alteori este atat de bucuros si jucaus cu fetele oamenilor veseli ce ies la plimbare.
Batranul Ianuarie, a iesit sa isi scuture plapuma. E tare zgribulit.
- La multi ani, Ianuarie!
- La multi ani vrabiuta.
- De ce esti atat de suparat?
- Fratele meu geaman Gerar, nu face nimic. De-abia astept sa treaca zilele.
- Dar de abia au inceput sa isi alunece filele. Esti proaspat. Esti primul in an dintre toate lunile-surorile tale. Unde iti este doza de optimism? intrebara tristi norii, ce se adunasera in preajma lui Ianuarie.
- Ajutor, ajutooor... se auzi un strigat ragusit, cand mai tare, cand amortit.
- Cine este?, ciriciripcirip....
- Gerar, fratele meu, si Ianuarie se intoarse rapid pe calcaie si patrunse in coliba.
- Alunga aceste furnici de pe mine.... ia-le... striveste-le.... mi-au stricat somnul.
- N-ai decat sa le suporti. Tu esti vinovat, deoarece ai mancat in pat. Ele au grija de familiiile lor, nu ca tine, puturos, de s-a facut gaura sub tine.
- Ei lasa-ma! E suficient ceea ce faci tu. Nu vreau sa te incurc.
- Bine. Vom face o lista, pe zile, si fiecare are sarcini de indeplinit. E mai bine asa? ingaima Ianuarie.
- Off... dar morocanos mai esti! si se intoarse pe partea cealalta si adormi la loc.
Norii s-au suparat auzind sforaiturile lui Gerar.
-Ii venim noi de hac. Este musai sa-l scoatem din starea d elene ce l-a cuprins.
Nici nu au terminat de gandit, si fulgi mari de nea, ca bucatile de vata de zahar au inceput sa danseze din cerul albicios, precum spuma laptelui.
-Frate draga, a sosit gerul Bobotezei, grai Ianuarie.
-Ei, si? Care e problema?
-Este randul tau sa sufli vant rece... natura te cheama. Pamantul are nevoie de tine.
Cu plapuma in spinare, cu un ochi inchis, tarandu-si picioarele, Gerar sufla din usa colibei. Apoi, se intoarse la locul sau calduros, prinzand in mers un covrig primit la colindat de la Decembrie.
- Iti vei lua rasplata pentru lenea asta, sopti printre dinti Ianuarie.
Planuise cu vrabiile sa faca harmalaie la semnul sau. Intredeschise usa, facu usor cu ochiul si vrabia sefa a dat tonul.
Agitatie, ciripitri, aripi lovite de ferestre. Speriat, Gerar a sarit din pat, indreptandu-se direct spre usa. Cum era inghetat numai in portiune adin fata colibei, a alunecat.
- Valeu, valeu, valeleu....
- Ce ai patit frate drag?
- Mi-am rupt piciorul. Vaai. Ce durere!
- Dragul meu frate, de acum inainte sa scapi de lene si sa iti indeplinesti asa cum se cuvine sarcinile. Fiecare om are rostul sau pe pamant. Nu le pot face eu pe toate, iar tu sa le primesti de-a gata.
De atunci, Ianuarie si Gerar au liste cu ce trebuie sa faca fiecare. A doua luna de iarna, putin mai trista decat surata Decembrie, ne indeamna la lectura, cumpatare, plimbari in aer rece si curat suflat de Mandra Iarna, matusa lunilor Decembrie, Ianuarie – Gerar si Februarie.
Un an spornic, cu veselie si multa bucurie alaturi de cei dragi!