Mistere, taine, povesti prezente, trecute si viitoare sunt inscrise in norii cerului, in pulberi de stele, pe planete si alte corpuri ceresti. Iata o poveste ce vine de departe, dintr-o alta galaxie, de pe planeta  Alfa, unde oamenii ce o locuiesc seamana cu cei de pe Pamant. Sterg cu palmele un strop de lumina ce licare sub un nor celest si  iata, soseste  aceasta poveste:
“Demult, pe cand toate planetele si toate stelele stateau cuminti, pe raft, in camara lui Dumnezeu, si inca nu se invirteau, parcurgand spatii, traia pe un nor de azur un  ingerel. Era  tare dragut, avea bucle blonde si picioruse zglobii si vesele. Acest ingerel, cat era ziua de lunga, privea printr-un cristal de cuart lumea ce se nastea din cuvintele si iubirea lui Dumnezeu Tatal. El vazu cum, din multe pulberi ce se adunara  la un loc, se nascu un nor, ce lua o forma rotunda si incepu a se invirti in miinile lui Dumnezeu.
 - Doamne, ce bila frumoasa ai facut, zise ingerelul. Te rog, da-mi-o si mie, sa o ating!
Ingerelul o atinse, si locul unde isi pusese mina deveni verde. Speriat, isi trase repede bratul si il intreba pe Dumnezeu: De ce atingerea mea s-a facut verde?
- Verde va fi, copilul meu, culoarea ce va predomina pe aceasta planeta, Terra, zise Domnul. Atingerea Ingerilor  Mei  va aduce pe ea  aceasta culoare. Verde va fi si plin de viata  orice loc de pe Pamint unde vor poposi ei. In aceste locuri, Eu voi trimite Ingerii, ca ei sa puna plantele ce se vor naste in laboratoarele divine. Vreau ca plantele pe Terra sa aiba vesmint verde si sa poarte pecetea Ingerilor Mei. Numai floarea lor, inima lor, ce-Mi va vorbi, o voi face de diferite culori, in functie de misiunea pe care I-o voi da fiecareia. Vezi, Ingerelul meu, tu esti primul ce ai pus o urma verde pe Pamint. Tu vei fi si primul ce vei duce o planta pe el, dar pina atunci mai este.Tu du-te, concentreaza-te si sa  faci, din iubirea ce ti-o voi  trimite,  o planta. Gindeste-te la ceva  frumos, mic, ceva care sa poata creste si umple repede pata ta de culoare verde.
 Ingerul pleca, se aseza pe norul sau si hotari sa faca o planta mica, mica de tot, care sa formeze un covoras, moale si frumos. O facu, o inchise intr-un glob de iubire, si i-o trimise Tatalui. Dumnezeu, cum o vazu, ii placu tare mult si hotari  sa o aseze pe Terra, in ziua cind ea va fi gata sa primeasca prima planta. Ingerelul astepta acea zi, si ea veni. La semnul lui Dumnezeu, el pleca sa puna in zona lui verde planta care crescu repede, se inmulti si acoperi cu trupul ei zone intinse. Un covoras verde, moale si frumos acoperi Pamintul.
- Doamne, da-i un nume, caci nu stiu cum s-o chem!
- Sa-i zicem, pur si simplu,  iarba, si  ea va fi foarte raspindita! -  hotari Domnul.
De atunci crescu iarba pe Terra, dar nimeni nu stie ca ea a fost crescuta intii din inima unui ingerel vesel, cu plete blonde. De cite ori vezi iarba, sa stii ca el are si acum grija de ea si sopteste-i:
- Mai, ingerelul ierbii, eu am aflat povestea ta, te rog, ajuta-ma sa o spun copiilor, care se afla acum la scoala  planetei Terra!