Cei doi prieteni buni Luca si Codrut si-au continuat plimbarile lor prin sat, a doua zi de dimineata. Dupa ce au baut lapte si au mâncat niste cornulete cu magiun, au si dat buzna pe poarta, luându-se la întrecere, care o sa iasa primul.

- Mai usor mânjilor! striga bunica din tinda, dar fara nicio sansa sa fie auzita.

- Da, da! raspunsesera copii, dar de fapt neluându-i în seama vorbele. Au colindat întreaga ulita într-o mare goana, dar de data aceasta nu s-au mai dus înspre moara, ci spre paduricea de la marginea satului. „Ce frumos si linistit e aici, gândeau copii. Poti sa te joci fara sa te ai deranjeze nimeni... ” Aici se afla locul unde era instalat de mult timp, o veche instalatie de stors struguri, pe care oamenii nu o mai foloseau. Satenii nu l-au darâmat, pentru ca au considerat ca face parte din viata si copilaria lor. Asa ca a ramas în acel loc nemiscat de oameni sau de vreme, doar copii ce-i mai deranjau linistea când se mai jucau pe aici. Însa, Mos Radu si alti batrâni ai satului mai dregeau din când în când acest Teasc de struguri, dupa cum îl numeau satenii. Teascul era imens deoarece, fiind construit din lemne solide din stejar. O grinda de lemn, lunga si solida, trona peste întreaga constructie. Si în timp ce pustii admirau aceasta minune din lemn, iata ca se apropie de ei, cine credeti: Mos Radu, de parca îl anuntase cineva ca micutii erau într-o contemplare nesfârsita, având însa nevoie si de explicatii despre ceea ce vedeau.

- Buna ziua mai copii! Ce mai faceti? Asa repede ati mâncat cozonacii, ca ati si plecat la plimbare?

- Buna ziua mosule! Dar de unde stiai ca noi suntem aici? întreba Codrut. Ti-a spus bunica nu-i asa?

- Eeee, dar voi sunteti Voinicii Satului, cine nu va stie pe voi si oricum eram în drum pe aici si v-am vazut cum va holbati la instalatia asta. Cu ce v-a suparat, de va uitati asa lung la ea?

- A, cu nimic, au raspuns copii putin încurcati de întrebarea batrânului. Dar ne miram si noi, la ce folos asa multe bârne lasate în paragina?

- Ei, vedeti voi cum e viata asta facuta, bârnele astea vechi erau folositoare cu multi ani în urma, pentru ca aici veneam toti sa stoarcem strugurii culesi de la viile de pe deal. Si era tot satul aici la munca în acele zile, si era frumos pentru ca munceam si la sfârsit ne bucuram de gustul dulce al mustului.

- Must? De aici? Dar cum e posibil? întrebara copii mirati.

- Dar e simplu mai copii de înteles. Deci locul asta noi îl numim „La teasc”, dupa numele acestei constructii de lemn. Dupa ce se culegeau totii strugurii de pe deal dupa cum v-am spus adineauri, se aduceau aici pentru a fi storsi si ca sa se faca mustul. Acesta se depozita apoi în butoaie în crame racoroase, pentru a fi baut de la Craciun, pâna la Paste. Of ce vremuri! suspina mosul.... Ei da parca ramasesem la strugurii în momentul când ajungeau aici, nu?

- Da!

- Strugurii erau pusi în albia asta mare de lemn de stejar si când albia se umplea cu struguri, atunci luam un cal de la o caruta pe care îl legam de stâlpul acela mare, care este asezat în picioare, dupa care mânau calul ca sa se deplaseze în jurul stâlpului.

- Dar stâlpul acela seamana cu un surub, exclama Luca.

- Este un surub zise Mos Radu, si e foarte important, daca va uitati la teasc. Datorita lui grinda se ridica sau coboara în acea albie plina cu struguri.

- Deci când grinda se lasa in jos, strugurii sunt storsi, iar când grinda se ridica strugurii asteapta cuminti în albie, zise Luca.

- Ce simplu este! se mirara copii.

- Da e simplu, însa acum nimeni nu-l mai foloseste, pentru ca satenii îsi vând strugurii la piata, iar restul din care fac vin si tuica, îl storc la ei în gospodarii. Asa ca doar ne mai grijim din când în când de el. Dupa ce strugurii sunt storsi în troc, ei se transforma în must rosu si dulce. Si noi eram bucurosi ca teascul ne facea vinul bun dupa ce era pus în butoaie, iar acestea erau depozitate în crama. Asta e povestea lui, dar acum e batrân si se odihneste.

- Deci mustul ce-l bun se stoarce în Teasc, concluziona Luca. Si el are un surub înalt de lemn, care este miscat de cal. Si pentru ca este un surub, el se învârte pe loc, atunci când este tras de cal. De abia atunci grinda asta mare se ridica aici lânga surub, dar coboara acolo la albie, unde sunt strugurii si se face mustul, continua Codrut. Minunat! Ce teasc harnic si priceput! Acum noi mergem acasa la Buni sa ne dea niste must sau vin....

- He, he, he, dar o luara-ti cam repede mai voinicilor e adevarat ca mustul o sa-l beti, dar nu acum ci la toamna, când s-or coace strugurii.Iar vinutul e bun, dar e cam tarisor pentru creierasii vostrii. Mai bine sa o rugati pe bunica sa va dea niste lapte cu mamaliguta, ca e mai bun, zise Mos Radu.

- Multumim, mosule acum chiar fugim acasa, ca nu stim daca v-om bea vin, dar mamaliguta cu lapte o sa mâncam, ca ni s-a facut o foame, mare de tot... au zis voinicii si au si tulit-o spre casa.

-Sfarsit-