A fost odata pe un drum de aur asezat un pom. El facea fructe de aur care se coceau numai cu iubire si blandete multa. Acest pom veghea calea cea de lumina a Domnului Dumnezeu. Cine reusea sa ajunga pe acel drum intalnea la un moment dat pomul. Intr-o zi pe cale se porni un om ce era plin de bune intentii, credinta in Dumnezeu si facator de fapte bune nenumarate. Merse el ce merse pana intalni pomul. Cand ajunse in dreptul lui, il saluta, il privi si rosti o rugaciune catre Domnul ca sa-l ajute sa inteleaga ce fel de incercare trebuie sa treaca, apoi astepta un semn divin. La un moment dat simti cum un Inger il bate pe umar si ii zice: “Omule daca ai ajuns pana aici trebuie ca din blandetea si iubirea pe care Domnul ti le-a daruit, sa faci sa creasca mere de aur in pomul acesta. Te sfatuiesc sa te concentrezi si sa invalui pomul cu multa iubire, sa-i vorbesti cu blandete pentru ca el sa devina sensibil la vorbele tale. Incearca si asteapta cu rabdare ca pomul sa-ti raspunda“. Omul facu cum il invata Ingerul Domnului si astepta. La un moment dat din ramurile pomului crescura flori de aur, frunze de aur, iar intr-un tarziu aparura si fructe de aur ce cresteau lin. Omul se bucura cu toata fiinta lui de acesta minune dumnezeiasca. Ii dadura lacrimile si spuse din suflet: “Doamne iti multumesc ca asculti rugaciunea mea!” Domnul auzi multumirea lui ce-i pornea sincer din inima, ii trimise o raza de iubire si il duse mai departe pe drumul de aur spre alte incercari la fel de minunate.
Acesta poveste ti-o daruiesc ca sa-ti folosesca sa mergi mai departe, sa-ti amintesti ca dragostea lui Dumnezeu nu are limite, ca omul Ii este dator cu rugaciuni sincere de multumire. Iti dau o formula de multumire spre ajutor:
“Doamne Tatal meu Cel Ceresc spre tine indrept gandul meu, fiinta mea si iti multumesc pentru dragostea ce o reversi neancetat asupra mea.Te iubesc din toata fiinta mea”.