A fost odata ca niciodata, un purcelus care era foarte plictisit. El locuia la o familie intr-un mic sat. Toata ziua se rostogolea prin praf, si in apa care stapanii i-o puneau sa o bea. Ii placea foarte mult sa se murdareasca, sa faca prostii, si sa-l certe mama lui.

- Of Doamne,spunea mama, nu stiu cu ce am gresit de trebuie sa fii mereu asa obraznic. Nu vrei deloc sa te potolesti!

- Dar mamiii, ma plictisesc ingrozitooorrrrr!

Purcelusul ar fi dat orice sa poata iesi macar pentru cateva clipe din cotet, sa vada lumea din jur, sa se plimbe cat vedea cu ochii si sa scurme pamantul cu ratul sau. Treceau zilele si el se uita cu mare curiozitate si suparare printre scandurile cotetului, atat de mult isi dorea sa plece de acolo.

Dar imediat ii veni o idee: ar putea incepe sa faca un sant pe unde sa evadeze. Zis si facut! Pana dimineata reusise sa scape si era foarte, foarte fericit! Si merse, si merse foarte mult timp pe drumurile necunoscute pana ajunse intr-un mic orasel. Cu atata mirare privea purcelusul in jurul sau, niciodata nu vazuse cladiri atat de inalte, tramvaie sau masini. Oamenii radeau cand il intalneau pe strada, li se pareau tuturor atat de ciudat sa vada un purcelus in oras. Un grup de oameni, de la un abator de carne il vazuse de multe zile trecand pe acolo, si toti se hotarasera ca ar fi bine sa-l prinda si sa-l taie, pentru ca, de carnea de porc puteai face atatea... carnati, fripturi, slaninuta, sorici ...

- Am putea face o buna afacere! Preparam carnea, si o impartim, zise unul din barbati.

- Cu asta putem trai toata iarna.

- Ar fi bine, gandi altul... Dar cum il vom prinde?

- Pai vom incerca cu porumb, raspunse omul.

Asa ca se pusera cei trei barbati la panda si asteptau venirea purcelusului. Porcul de obicei un animal naiv, nici prin cap nu-i trecea de planurile acestea rautacioase, si cand vazu porumbul, navali in capcana. Dar nici bine nu mirosise stiuletii de porumb ca vazu plasa de prins animale, si o lua la fuga de manca pamantul.

- Fugiti, dupa el, tipara barbatii holbandu-se unii la altii! V-a scapa!!!

Dar porcusorul nostru, fugi fara suflare si nu lasa nici urma si de atunci niciodata nu mai calca in acea zona.

- Cat pe ce era sa o patesc... Ufff... ofta porcusorul.

In putin timp uitase de aceasta sperietura si isi continua bucuros excursia la oras.

- Ce frumos!

Pe zi ce trece era tot mai impresionat, mai fericit si mai implinit. Curiozitatea lui era hranita cu foarte multe lucruri noi si nemaivazute de el pana atunci. Tot hoinarind asa, intra intr-o padure unde mirosea atat de frumos, a fructe salbatice, a capsuni... si se puse acolo pe mancat pana facu o burta de se rostogolea. Si obosit de atata mancat adormi. Peste catva timp porcusorul se trezi inspaimantat de auzul unui mormait de urs.

- Mooorrrrr, mmmoooooorrrrr, mmmooooorrrrr...

Ursul pasea greoi de rasuna pamantul, iar purcelusului ii era atat de frica, i se facuse inimioara cat un purice. Aflandu-se iarasi in pericol, o lua la fuga. Si atat de mult fugise incat aproape lesina. Ajuns sub banca uni parc, isi trase un pic sufletul si privi in jur. Nimic. Nici un zgomot, nici un om, nici o vietate. Pana dimineata nu se miscase de acolo. Odata cu forfota trecatorilor isi facu si el curaj si iesise din ascunzatoare.

- Ce sperietura! Era cat pe ce sa fiu cina uriasului negru!

Trecu si aceasta aventura, porcusorul isi vedea din nou de plimbarile lui, de cercetarea fiecarui locusor din oras. Dar parca se plictisise sa fie mereu singur. Nu cunostea pe nimeni, nimeni nu-l intreba nimic ... Ii era dor de mama, de familia lui, de femeia grasuta si vesela care canta in fiecare dimineata cand ii aducea mancarea, de glodul cotetului. Dar stand asa pe ganduri si melancolic, il observara o pereche de batrani.

- Ia uite ce porcusor cumine, zise femeia.

- Ar sta bine la noi in curte, manca- l-ar tata pe el, raspunse batranul.

- Am avea si noi un suflet pe langa casa, ca tare grea e batranetea asa singuri.

Si incepura sa vorbeasca cu porcul si sa-l laude ca ce frumos si cuminte este...

- Nu ai vrea sa mergi cu noi, porcusorule, sa te ingrijim in curtea noastra, il ademenea femeia.

- Iti vom pregati cea mai buna mancare, adauga barbatul.

Porcusorul era foarte atent si parea foarte interesat de tot ce spuneau batranii. Asa ca se lasa convins si-i insoti la casa acestora. Trai porcul o perioada fericita la curtea batranilor. Dar intr-o zi acestia l-au legat de gat cu o franghie si-l taraiau dupa ei, iar acesta nu stia nici ce se intampla, nici unde il duce...

- Oare ce inseamna asta, intreba mereu porcusorul ??? Nu banuia ca noii stapani din lipsa banilor si a hranei se hotarase sa il duca in targ si sa il vanda. Habar n-avea.

- Porc de vanzare! Porc de vanzare! Gras, frumos si sanatos, striga batranul.

O multime de oameni se opreau in fata lui si il observau.

- Porc de vanzare! Porc de vanzare! Gras, frumos si sanatos!

Un tigan sprijinit intr-un ciomag, se hatari sa-l cumpere, dar cand sa dea banii si sa puna mana pe franghie, porcul scapa. Si un asa taramboi ce se isca in targ, ca te bufnea rasul daca vedeai. Fugea, si fugea, de nu stia pe unde se afla, porcusorul. Dar aceasta ultima peripetie il facuse sa ia o hotarare. Se va intoarce acasa! Si merse porcusorul, zi si noapte, pana cand in fata lui se inalta poarta verde de unde fugise cu timp in urma. Ochii mamei se umplura de lacrimi cand il vazu, si porcusorul ratacit ii cauta imbratisarea calda.

- De unde e franghia asta la gatul tau, dragul mamii?

- Eiii mama, am multe peripetii sa-ti povestesc...

-Sfarsit-