-Bunico, bunico, spune-mi, rogu-te, o poveste ! O poveste din acelea nemuritoare, o poveste magica !

-Iti voi spune, draga mea ! spuse zambind bunica ...

"Era o zi de iarna, iar printre norii cenusii se vedea parca o sclipire de lumina. Deodata, aparu din negura o zana alba, cu parul negru ca taciunele, cu buzele rosii ca sangele. Purta o rochie lunga din matase, brodata cu praf aurit. In mana avea un evantai batut cu totul si cu totul in chihlimbar. In par, zana avea prinsa o floare pictata in alb si rosu.

Si, plimband evantaiul pe zapada rece, zana transforma iarna rea intr-o primavara calda, parfumata, plina de culori luminoase. Veselia pusese stapanire pe tot: florile dansau in ritmuri dulci, pasarile cantau ca niste soprane vrajite, iar deasupra lor soarele stralucea ca un imens diamant fierbinte ... "

Dar eu adormisem de mult, simtind in taina cum zana fermecata din poveste ma mangaie parca pe obraz si auzind sunetul mieros al trilului privighetorii.