Undeva,departe traia o fetita spiridus,padurea cea verde era casa ei,dormea pe o frunza si bea apa de la un izvor limpede din apropiere;ea dansa pe petalele florilor ascultand muzica pasarilor si era invaluita de parfumul polenului pe care-l aveau florile multicolore.Avea un par negru,lung pana la calcaie si purta o rochita galbena pe care a primit-o cadou de la zana padurii cand s-a nascut si in fiecare dimineata se scalda in roua care era asternuta pe iarba si apoi dansa cu florile,cantand ca si pasarile si zburand ca si fluturii,se bucura de frumusetea zilelor calde din tinutul unde nu exista iarna ci doar caldura verii.Zana padurii era mereu cu micuta fetita spiridus,ea o proteja si ii dadea sfaturi bune zicandu-i in fiecare seara cate o poveste fermecata...

Intr-o dimineata zana padurii a disparut si fetita a cautat-o prin toata padurea dar nici o vietate sau floare nu a stiut sa ii spuna unde este.Intristata fetita spiridus strabatea aleile padurii si intreba fiecare copac daca nu a zarit o zana buna dar copacii ii dadeau acelasi raspuns,ca nu au vazut-o pe frumoasa zana care avea ochii caprui si veseli ca si caprioara vioaie...Atunci,fetita s-a intristat mai tare gandindu-se ca blanda zana a disparut cu adevarat.

Cand a venit seara si luna a aparut pe cerul instelat,fetita spiridus a intrebat-o si pe ea daca nu a vazut-o pe zana padurii si luna i-a raspuns ca a vazut-o zburand dinspre miaza-zi pe aripile unei mierle cu un baietel spiridus in brate,traversau padurea in zbor si zana ii arata peisajul micutului care nu era din partea locului.

Atunci fetita si-a amintit ca zana cea buna i-a promis ca o sa-i aduca un fratior cu care sa se joace cat e ziua de lunga si s-a bucurat,a adormit linistita pe frunza ei la umbra unui mare mesteacan.

Dimineata,zana si baietelul spiridus au venit la fetita si micutii spiridusi s-au imprietenit si au construit inca un pat dintr-o frunza asemanatoare cu cea a fetitei si l-au asezat tot la umbra arborelui urias.Zana padurii statea in fiecare seara cu ei si le istorisea intamplari cu talc si mereu copilasii se luau de manuta si alergau prin padure,se jucau,dansau cu florile pe muzica pasarilor si erau fericiti.Mierla si zana cea buna ii priveau din copac si erau bucuroase fiindca spiridusii se intelegeau atat de bine,erau precum doi fratiori.

Si astfel cei doi micuti si zana protectoare au trait fericiti pentru totdeauna in tinuturile verii nesfarsite,aflate departe si totusi aproape,in lumea povestilor unde toti copiii pot ajunge impreuna cu pasarile,animalele si natura cea blanda si ocrotitoare.

-Sfarsit-

CRISTINA MARIA SANDRU,
Loc.Ocna Mures,jud.Alba