Traiau odata, demult, foarte demult doi copilasi gingasi : Galbior si Galbioara. Casa lor era galbena si semana cu o imensa floare a soarelui. Pe fiecare petala parintii lor le amenajasera mici terenuri de joaca. Ca sa nu se plictiseasca. Aici îsi puteau invita colegii de la gradinita. Si ei tare mult ar fi dorit sa vina toti colegii lor si sa vada minunea. Dar nu întelegeau de ce colegii lor nu le acceptau invitatia. Atunci, mama galbiorilor le-a explicat ca ei sunt un fel de curiozitate a naturii. Ca pletele lor galbene ce încadrau fetele lor galbene le dadeau un aer mai special. Pareau turnati în aur. Dar colegii lor credeau ca cei doi galbiori sufera de vreo boala molipsitoare si când ei veneau la gradinita, în jurul lor era un spatiu mare si tacut. Si asta s-a repetat o buna bucata de timp. Pâna când, de nu stiu unde, o educatoare cu par balai si fata cam la fel de galbena îi îmbratisa. Era chiar ziua îmbratisarilor. Colegii celor doi galbiori i-au urmat exemplul, ce-i drept cu putina teama. Apoi au asteptat mai multe zile ca sa vada daca se molipsesc. Si iata ca niciun copil nu s-a îmbolnavit.

Într-o zi, Galbioara le propuse înca o data sa vina sa le viziteze casuta floarea soarelui. Copiii nu au refuzat de aceasta data. Si pe fiecare petala, copiii organizau diverse jocuri, se dadeau pe topogane sau în leagane.

Acum, Galbior si Galbioara aveau o multime de prieteni. O fetita, un pic mai îndrazneata îi întreba într-o zi :

- Cum se face ca voi sunteti atât de galbeni ?

- Noi suntem copiii soarelui. Soarele s-a îndragostit de Luna, mama noastra. Si Soarele si Luna au îndragit Pamântul si au hotarât ca locul nostru este aici, pe pamânt, ca sa luminam între oameni si sa îi uimim. Si ne-au facut si o casa mai ciudata, în forma de floarea soarelui, ca sa-l putem urmari pe Soare, tatal nostru.

- Ce ciudati sunteti !, spuse fetita. Si se departa.

Dupa câteva zile, aceeasi fetita veni la gradinita. Pe fata ei aparusera picatele. Copiii au râs. Si i-au si pus numele de alint „Picatica”. Dar nu au râs prea mult timp, caci picatelele si-au facut aparitia curând si pe fetele lor. Tare suparati erau ! Vazând aceste lucruri, Galbior si Galbioara, îi invitara la o petrecere pe petalele florii. Si floarea soarelui avea puteri miraculoase. Toti care au fost la acea petrecere au scapat de picatele. Abia acum au înteles ce este aceea o boala molipsitoare.

În Tara Galbena erau acum copii sanatosi. Pentru ca toti stateau la soare si lasau adierea vântului sa le patrunda prin piele.