Din Istorii inchipuite ale proverbelor
- Nu stiu cum, dupa o viata īntreaga de munca din asta...spuse dintr-o suflare si ofta cu obida. Dupa ce ai muncit toata viata la tara, ai facut miscare nu gluma!, īn aer curat, nu tu poluare, nu tu stres, munca-munca, odihna-odihna... Unde mai pui si tratamentul ala atāt de renumit si naturist pe deasupra: auzi, dusuri scotiene de cāte ori pe zi era nevoie. Si-a crapat!
Īsi varsa of-ul, caci era mai-mai sa dea-n clocot si fetiscana asta, Kina de-i spuneau 'a lu' Nutu', nu suporta laptele prea fierbinte- se-telegea, vezi bine, de mi-nune! cu Nutu, ala micu'.. si cel mai mofturos, bineīnteles. Dupa ce turna, grijuliu, o portioara Kinei, cāt sa ia si el o gura de aer sa se mai linisteasca- sa dea pe-afara de suparare, nu alta!-, cānd sa-si īndrepte spatele simti niste piscaturi-furnicaturi pe la īncheieturi... mai ca-l usturara-gādilara! Nu-i pica bine deloc. 'Vārsta!'īsi spuse, dar nu cu resemnare.
Se aseza la locul lui. Ul, el nu avea rau de īnaltime, statea voios si mai la margine. Ba chiar, Ul, mai curajos din fire, īi povestea si lui ce se mai īntāmpla dincolo de coltul mesei. Acum se simtea stingher īn mijloc, pe mescioara, daca se gāndea bine chiar i-ar fi cedat lui Ul locul lui si si-ar fi facut curaj pentru un loc la mai la margine. Se uita cu...cu o privire īn care se citea doru spre locul celui care a fost...Ul-Tschoru. Si spuse catranit, ca pentru sine: Dac-a pleznit careva de sanatate, apoi el a fost acela!
Centenara familiei si bunica micutei Kina- castronelul ala dragalas si cu zāmbetul pe buze tot timpul- ei bine, batrāna Stra-Kina, desi foarte tare de urechi- nu le-avea deloc, cum o fi auzit oare, n-as putea sa spun!- a prins ea ceva din amaraciunea vecinului ei mai nou, si spuse:
- Lasa, domnu' Coffer...ofta si ea. Pe Ul īl cunosc eu bine. Era asa, cum e Kina noastra acuma, cānd l-au adus aici. A avut o viata lunga, scurta, cum a fost, dar frumoasa. Matale nu te-ngriji, domnu' Coffer. Esti facut din alt aluat. Mai finut, dar mai rezistent. Ul era el voinic, dar era la cheremul tuturor. Stii cum sta treaba: fierbinte-rece, rece-fierbinte, de cāte ori era nevoie, la el venea toata lumea. Avea māndria lui, ca de!, toti stiau de el si de dusurile lui scotiene. A facut treaba buna la viata lui. Stiu ca ti-era prieten. Ascult-aici la mine, au mai fost si altii si n-au dus-o cāt el...
- Bun a fost, macar ca-l puneai si pe soba. Nu ca astea de le-au adus acuma. Ai vazut? Cica de la oras, de-a pus Nutu una pe soba si s-a topit toata de noua ce era. A scos un fu-um si un miro-os! Ai vazut si matale. Ce, īti mai vine sa bei?! Cāt ar fi ea apa de limpede, cāt ar... Ah, nici apa nu mai clipoceste cānd o torni īn ele. Se-aude...parc-ar vrea sa-ti treaca de a-ti mai fi sete. Numai īmbufnate si īnfundate. Si ce nume! Gale-Ata! Gale-Ata! O vrea el sa sune frantuzesc, dar matusa Stra-Kina, cāt sunt eu de modern, nu-i de asa ceva la noi... Si Coffer era abia la īnceputul pledoariei lui- multe erau la el īn suflet- cānd se auzi vocea pitigaiata a Kinei.
- Domnu' Coffer, zise Kina care īntre timp era din nou curata si auzise discutia dintre bunica ei si domnul cu rever si floare rosie la butoniera, mi-a spus mie bunica: s-or topi ele la caldura, dar la carat apa rezista mai bine. Pe cānd... alde Ul-Tschoru nu merge de multe ori la apa si poc! se crapa.
Atāt a apucat sa zica, si-n bucatarioara a intrat mama, privind suspect la Nutu care era cāt pe-aci sa-i dea drumul din māna Kinei. Draga de ea īsi īnnabusi sperietura cu un 'A-ah!', apuca sa-si traga sufletul, si mama deja strāngea masa. Puse lucrurile pe raftul de deasupra si se lua de pregatit prānzul, cu Nutu tot timpul prin preajma ei.