Din  Istorii inchipuite ale proverbelor

- Nu stiu cum, dupa o viata întreaga de munca din asta...spuse dintr-o suflare si ofta cu obida. Dupa ce ai muncit toata viata la tara, ai facut miscare nu gluma!, în aer curat, nu tu poluare, nu tu stres, munca-munca, odihna-odihna... Unde mai pui si tratamentul ala atât de renumit si naturist pe deasupra: auzi, dusuri scotiene de câte ori pe zi era nevoie. Si-a crapat!

Îsi varsa of-ul, caci era mai-mai sa dea-n clocot si fetiscana asta, Kina de-i spuneau 'a lu' Nutu', nu suporta laptele prea fierbinte- se-telegea, vezi bine, de mi-nune! cu Nutu, ala micu'.. si cel mai mofturos, bineînteles. Dupa ce turna, grijuliu, o portioara Kinei, cât sa ia si el o gura de aer sa se mai linisteasca- sa dea pe-afara de suparare, nu alta!-, când sa-si îndrepte spatele simti niste piscaturi-furnicaturi pe la încheieturi... mai ca-l usturara-gâdilara! Nu-i pica bine deloc. 'Vârsta!'îsi spuse, dar nu cu resemnare.

Se aseza la locul lui. Ul, el nu avea rau de înaltime, statea voios si mai la margine. Ba chiar, Ul, mai curajos din fire, îi povestea si lui ce se mai întâmpla dincolo de coltul mesei. Acum se simtea stingher în mijloc, pe mescioara, daca se gândea bine chiar i-ar fi cedat lui Ul locul lui si si-ar fi facut curaj pentru un loc la mai la margine. Se uita cu...cu o privire în care se citea doru spre locul celui care a fost...Ul-Tschoru. Si spuse catranit, ca pentru sine: Dac-a pleznit careva de sanatate, apoi el a fost acela!

Centenara familiei si bunica micutei Kina- castronelul ala dragalas si cu zâmbetul pe buze tot timpul- ei bine, batrâna Stra-Kina, desi foarte tare de urechi- nu le-avea deloc, cum o fi auzit oare, n-as putea sa spun!- a prins ea ceva din amaraciunea vecinului ei mai nou, si spuse:

- Lasa, domnu' Coffer...ofta si ea. Pe Ul îl cunosc eu bine. Era asa, cum e Kina noastra acuma, când l-au adus aici. A avut o viata lunga, scurta, cum a fost, dar frumoasa. Matale nu te-ngriji, domnu' Coffer. Esti facut din alt aluat. Mai finut, dar mai rezistent. Ul era el voinic, dar era la cheremul tuturor. Stii cum sta treaba: fierbinte-rece, rece-fierbinte, de câte ori era nevoie, la el venea toata lumea. Avea mândria lui, ca de!, toti stiau de el si de dusurile lui scotiene. A facut treaba buna la viata lui. Stiu ca ti-era prieten. Ascult-aici la mine, au mai fost si altii si n-au dus-o cât el...

- Bun a fost, macar ca-l puneai si pe soba. Nu ca astea de le-au adus acuma. Ai vazut? Cica de la oras, de-a pus Nutu una pe soba si s-a topit toata de noua ce era. A scos un fu-um si un miro-os! Ai vazut si matale. Ce, îti mai vine sa bei?! Cât ar fi ea apa de limpede, cât ar... Ah, nici apa nu mai clipoceste când o torni în ele. Se-aude...parc-ar vrea sa-ti treaca de a-ti mai fi sete. Numai îmbufnate si înfundate. Si ce nume! Gale-Ata! Gale-Ata! O vrea el sa sune frantuzesc, dar matusa Stra-Kina, cât sunt eu de modern, nu-i de asa ceva la noi... Si Coffer era abia la începutul pledoariei lui- multe erau la el în suflet- când se auzi vocea pitigaiata a Kinei.

- Domnu' Coffer, zise Kina care între timp era din nou curata si auzise discutia dintre bunica ei si domnul cu rever si floare rosie la butoniera, mi-a spus mie bunica: s-or topi ele la caldura, dar la carat apa rezista mai bine. Pe când... alde Ul-Tschoru nu merge de multe ori la apa si poc! se crapa.

Atât a apucat sa zica, si-n bucatarioara a intrat mama, privind suspect la Nutu care era cât pe-aci sa-i dea drumul din mâna Kinei. Draga de ea îsi înnabusi sperietura cu un 'A-ah!', apuca sa-si traga sufletul, si mama deja strângea masa. Puse lucrurile pe raftul de deasupra si se lua de pregatit prânzul, cu Nutu tot timpul prin preajma ei.