Intr-o padure fermecata din Apus, domnea regele Apiandor. Acest rege, care era un pitigoi, era in mare vrajmasie cu vecinul sau, imparatul Rodnaipa. Acesta din urma era foarte invidios pe bogatiile vecinului sau, deoarece padurea lui Apiandor era plina de copaci verzi, de cascade susuratoare, raiul pe pamant, nu alta… Rodnaipa il mai ura si pentru marea de turisti care inunda padurile vecinului. Dar cel mai mult, pentru frumoasa imparateasa. O dorea asa de mult, deoarece vaduvia il apasa cumplit iar frumuseatea imparatesei il vrajise. Si cu un plan numai de el stiut, o rapi pe imparateasa.
Acum Apiandor era foarte framantat si nu stia cum sa-si recupereze sotia. Asa ca isi chema cei mai de seama tineri ai palatului si le zise:
- Dragii mei, stiti cu totii ca sotia mi-a fost rapita. Trebuie s-o recastig. Voi cum propuneti sa procedez?
- Cu armata, Maria-Ta! zise unul. Luam o suta de mii de ostasi, il invingem pe Rodnaipa si ne luam imparateasa inapoi.
- Sa nu ne grabim, Majestate! zise altul. Vecinul Mariei-Tale are un leu si o pantera in stapanire. Acestea il asculta zi si noapte, deorece le-a salvat viata si le-a oferit hrana cand erau in mari primejdii. Ele ne-ar sfarama imediat pe noi, pitigoii. Mai bine l-am ruga frumos.
- Asa vom face! zise imparatul.
Si plecara la drum. Cand ajunsera la palatul vrajmas, imparatul le spuse strajerilor:
- Vrem sa ducem imparateasa la casa ei cu pace ! Chemati pe stapanul vostru!
Strajerii, pasnici de fel, se dusera si ii spusera imparatului. Acesta, care era foarte curios sa vada ce se intampla, iesi afara. Cand ii vazu pe toti cu steagurile albe ridicate, il pufni rasul, si le zise:
- Daca acceptati schimbul de paduri, atunci va voi spune eu insumi care sunt cele trei lucruri fara de care imparateasa n-ar putea ajunge la voi, caci nu mai poate zbura, deoarece si-a rupt o aripa. Ce ziceti, va invoiti?
- Bineinteles! spuse imparatul celalalt. Din clipa aceasta tu vei fi imparat peste padurea mea, iar eu peste a ta. Acum, spune-mi cum as putea sa-mi redobandesc sotia .
- Bine! Sotia ta e prizoniera leului si a panterei. Aveti nevoie de: harpa magica, cu ajutorul ei veti reusi sa adormiti leul si pantera timp de doisprezece ore; de pantoful vrajit, prin intermediul lui, veti reusi sa micsorati armata mea de patru sute de mii de oameni, pe jumatate. Acestia vor disparea ca prin farmec cum dispare apa sub soarele arzator; painea curajului, cu care veti reusi sa patrundeti la mine in camera.
Lacomul pitigoi Rodnaipa scoase afara pe imparateasa rapita si porni cu pasi repezi spre noua si frumoasa padure.grabindu-se sa ocupe ca nou stapan frumosul palat al imparatesei. Fata ii stralucea de bucurie la gandul ca o sa intampine multimea de turisti care-i va burdusi visteriile cu galbeni.
Cat despre noua padure a lui Apiandor, era intr-o stare de plans. Copacii mancati de omizi, nevaruiti, florile uscate si ofilite. Nepasarea si lenea imparatului ucisese viata padurii. Nici copiii nu schimbasera nimic de vreme ce ei nu aveau scoala in padurea lor.
Imparatul cel harnic le zise supusilor sai:
- Ne vom imparti cei o suta de mii de ostasi in doua parti. Cincizeci de mii de pitigoi o sa vina cu mine sa cautam cele trei lucruri esentiale, iar ceilalti cincizeci de mii o sa ingrijiti si o sa infrumusetati padurea asta, ca n-a avut nimeni grija de ea. Cei tineri sau cei care aveti copii de scoala de la care sa invatati importanta mediului, ramaneti. E multa treaba de facut si stiti prea bine ce. Ati aflat de la optionalele de protectie a mediului. Tinerii si parintii celor de la scoala ramasera bucurosi in padurea sufocata de gunoaie. Iar imparatul si cei cincizeci mii de soldati pornira sa caute cele trei lucruri.
-Sunt foarte multe incaperi in acest palat imens! Haideti sa ne impartim. Fiecare cauta intr-o camera.
Imparatul acesta avea un supus foarte drag, care era la fel de intelept ca si el. Dupa ce termina de impartit camerele in care avea sa se duca fiecare, il uita tocmai pe acesta, care, la sfarsit, se apropie de el si ii zise:
- Maria-Ta, eu unde o sa ma duc?
-Singura incapere ramasa este cuibarul gainilor. Du-te acolo!
Mare jignire pentru bietul supus. Mai ales ca fusese cel mai devotat dintre supusi. Dar, ce sa faca? Sa calce porunca imparatului, nu putea. S-a dus pana la urma unde fusese trimis.
Acolo era o singura gaina. Pitigoiului i se parea absurda misiunea. Ce sa caute faimoasa harpa intr-un cotet de gaini? Si suparat se aseza jos ...
Dar cum se aseza pe paie, simti ca sparge ceva. Cand colo, de sub paie iesea un ou urias, cat cotetul. Cojile crapate sub greutatea soldatului lasara sa se vada nimic altceva decat harpa de aur! Slujitorul isi chema repede compatriotii si impreuna luara harpa.
Imparatul, foarte bucuros, il ridica la rangul de general si le promise celorlalti slujitori ca daca vor mai reusi sa aduca si celelalte doua lucruri vor fi ridicati la rangul de ofiteri.
Asa ca ceilalti se ingramadira cat mai multi ca sa afle in ce camere ii va mai trimite imparatul. Dar acesta hotari ca de data aceasta fiecare sa caute unde a fost si data trecuta. Asa ca fiecare a cautat cu mult mai multa grija in locurile repartizate.
Cel care nimeri in hambarul de grau era cel mai atent. Mereu se gandea ca o paine nu avea ce sa caute altundeva decat intr-un hambar sau intr-o sala de mese. Dar el nu vroia rangul de ofiter. El vroia doar sa-i faca pe plac imparatului. Si, deodata vazu ceva ciudat. Intr-un loc, spicele de grau erau impletite in asa fel incat formau un pantof. Atat de tare se mira slujitorul incat nu mai stia pe ce pamant se afla. Se astepta sa gaseasca in hambar o paine, in nici un caz un pantof, si acela de grau. Dar, se apropie, lua pantoful si il aduse imparatului. Cand il vazu, nu mai spuse nimic, doar clatina din cap si isi imparti iar supusii. El se duse tocmai in sala de bagaje. Acolo, stia ca sunt sanse unu la mie sa se gaseasca o paine. De aceea, vroia sa dea mai multe sanse servitorilor sai. Cand se uita mai bine in sala, vazu o multime de haine atarnate in cuiere. Una dintre ele il atrase in mod deosebit. Cauta in buzunarul ei, si simti un obiect. Cand scoase acel obiect, vazu ca era de fapt o paine mica cat degetul, in mana lui. In culmea bucuriei se duse sa vesteasca si supusilor aceasta mare bucurie. Gasise toate cele trei lucruri. Mai ramanea sa il invinga pe Rodnaipa. Asa ca pornira in goana spre palatul care candva fusese al lui. Isi lua cu el si slujitorii care lucrasera la curatirea padurii. O facusera frumoasa foc.
Strabatura trei zile si trei nopti pana sa ajunga la padurea care-i fusese odinioara imparatie. Da, trei zile si trei nopti de efort continuu. In acest timp se tot gandeau ce peripetii o sa ii mai astepte si daca vor mai reusi vreodata sa o slobozeasca pe imparateasa si sa o faca sa zboare.
Dar, iata ca in sfarsit, osteneala lor nu a fost in zadar. Ajunsera la portile palatului. Imparatul striga:
- Rodnaipa, am venit cu cele trei lucruri. Daca iti doresti atat de mult sa ne batem, hai sa-l incepem ca sa sfarsim mai repede.
Atunci, celalalt imparat iesi zambitor din castel si spuse:
- Apiandor, am vrut sa-ti incerc doar curajul si rabdarea. Iar cum tu ai dat dovada de amandoua, eu iti dau inapoi padurea si imparateasa. Iti propun sa fim frati.
Atunci se declansa o bucurie generala printre ambele popoare. Se facu o petrecere care dura zile multe, multe ...

Rosca Ruxandra, Rovinari, judetul Gorj