Povesti Audio
Povesti Audio
Povesti Audio

Povesti si povestiri de Petre Ispirescu

in format text si audio

petre ispirescu

TABEL CRONOLOGIC

1830 ianuarie se naste la Bucuresti, în mahalaua Pescaria Veche, Petre Ispirescu, scriitor si folclorist. Tatal sau Gheorghe avea o frizerie. Mama, Elena, de origine transilvaneana, era, se pare, o povestitoare neîntrecuta. De la parinti sau de la calfele si clientii tatalui sau, Ispirescu a putut asculta, în copilarie, numeroase creatii populare, mai ales basme. "N-am trecut nici patru clase primare", marturiseste Ispirescu lui J. U. Jarnic. Din initiativa mamei, Petre este deprins sa citeasca de catre dascalul Nicolai de la biserica Udricani din cartierul lor (pe atunci Bucurestii aveau 90 de cartiere).

1840 Petre Ispirescu îsi continua studiile la cantorul Lupescu de la biserica Olteni.

1842 Baiatul învata "psaltichia" cu profesorul de muzica George Voiculescu de la biserica Domnita Balasa. Curând, împreuna cu alti cinci elevi, el cânta în fiecare duminica la mesa si câstiga astfel lunar, timp de doi ani de zile, câte 10 lei pa luna. Din pricina lipsurilor materiale, se vede nevoit, la 12 ani, sasi asigure singur existenta.

1844 Nereusind sa-si desavârseasca instructia în scoala, dar avid de cât mai multe cunostinte, Ispirescu intra ucenic la tipografia condusa de Z. Carcalechi, sperând ca acolo unde se tiparesc cartile se poate studia. Z. Carcalechi edita din 1843 ziarul "Vestitorul românesc". Aici Ispirescu lucra câte 14 ore pe zi.

1848 Se califica în meseria de tipograf. Devine serios, staruitor si solitar. Patronul îi mareste salariul si responsabilitatile, iar duminicile îl invita sa-si petreaca timpul liber în familia sa, probabil, în speranta de a-si marita fiica dupa dânsul.

1849 Pentru a o distra pe maica-sa întristata de doliul recent, Petre învata sa cânte la ghitara. Înzestrat cu simt artistic, scrie primele sale versuri. Dar continua sa creada pe parcursul întregii vieti, fara a putea fi satisfacut: lipsa sa de instruire este prea mare. La fel si în cazul prozei memorialiste, Petre Ispirescu ca si în cel al versurilor, încercarile sale ramân îmbinari hibride de influente insuficient asimilate.

1853 Un amic în vârsta, medic, si un negustor, un om retras de afaceri, îl învata franceza dându-i lectii seara dupa lucru. Noptile medita. Când avea timp scria pe tot felul de hârtii si citea tot ce-i cadea în mâna.

1854 Patronul sau, de asta data, îi propune s-o ia în casatorie pe-o nepoata. Petre refuza, paraseste tipografia si se angajeaza la alta Copainig. Aici se tiparesc în traducere Atala, Paul si Virgina, Swift, Rousseau, Dumas, Victor Hugo, Cervantes. Petre continua sa locuiasca împreuna cu mama si-si petrecea duminicile acasa; depune eforturi sa citeasca Fabulele lui Florian în original.

1858 Accepta sa imprime, fara a prezenta textul cenzurii, Corespondenta secreta a principelui Vogoride, un text util al unui grup de partizani ai Unirii Principatelor. Politia îi aresteaza pe toti participantii afacerii, în afara de Ispirescu, care petrece trei saptamâni în închisoare, pierzându-si serviciul si ramânând astfel trei luni fara lucru. Abia la finele anului, Vasile Boerescu, participant al Unirii si viitorul ministru de externe, îi oferi directia unei tipografii mai moderne, care poseda prima presa mecanica din Bucuresti si imprima revista "Nationalul".

1859 Are loc Unirea celor doua principate românesti prin alegerea domnitorului Moldovei si al Valahiei A.I.Cuza. Ispirescu urmareste cu interes evenimentele.

1860 La tipografie, el devine asociatul unei parti egale: Boerescu detine capitalul, iar Ispirescu directia si activitatea. Lucratorii si clientii îi poarta stima si respectul. A fost perioada cea mai fericita din viata lui, mai luminoasa în stare a bucura pe maica lui sarmana. Traia în liniste si pace, cu constiinta împacata.

1861 Decide sa se însoare. Îsi cumpara o casa pe strada Salciilor, astazi în plin centrul Bucurestilor. Activitatea sa de tipograf îl face sa intre în contact cu scriitorii si cu oamenii timpului sau. (I. Ionescu de la Brad, N. Filimon, I. Ghica, D. Bolintineanu).

1862 Talentul sau se dezvaluie însa în basme, caci limbajul popular îi era mai apropiat si îl stapânea ca un adevarat povestitor anonim. Primele basme, sase la numar, le publica în "Taranul român" la îndemnul lui N. Filimon. Este vorba de basmele Tinerete fara batrânete si viata fara moarte, Prâslea cel voinic si merele de aur, Balaurul cel cu sapte capete, Fata de împarat si pescarul, Fiul vânatorului s. a. În acelasi an tipareste si prima culegere de basme astazi devenita o raritate bibliografica.

1863 Vasile Boerescu, asociatul sau, îsi vinde imprimeria si Ispirescu ramâne fara lucru. C. A. Rosetti, viitor ministru, îl invita sa ia directia imprimeriei unde iesea de sub tipar Românul, revista partidului liberal, atunci în opozitie.

1864 Guvernul suprima Românul: Ispirescu din nou se afla fara serviciu. Împreuna cu alti asociati, Walter si Göbl, fondeaza "Tipografia Lucratorilor asociati". Poemele lui Bolintineanu, imprimate de Ispirescu, se învrednicesc la Expozitie de medalia de argint. Cu un an mai târziu Ispirescu conduce personal foaia "Tipograful român". Timp de un deceniu, din 1862 pâna în 1872, autorul nu publica nici un basm.

1866 Abdicarea de la tron a domnitorului A. I. Cuza este consemnata cu regret de catre Revista sa. La invitatia lui Ion Ghica, ministrul de interne, accepta sa supravegheze si sa ia directia Imprimeriei de Stat. Demisioneaza peste doi ani.

1868 Ispirescu, coasociat împreuna cu alti trei asociati, fondeaza "Noua tipografie a Laboratorilor români". Lucreaza temeinic, dar cheltuielile devin o chestiune complicata.

1872 Apare cea de-a doua serie de basme: Legende sau basmele românilor. Ghicitori si proverburi. Cu o prefata de B. P. Hasdeu. Situatia lui se amelioreaza. Este încurajat, apreciat pentru calitatile scrisului sau si pentru cunoasterea profunda si inestimabila a creatiei populare.

1873 Scoate de sub tipar la Marea tipografie a Laboratorilor români Snoave sau povesti populare.

1874 Publica Snoave sau povesti populare la aceeasi tipografie.

1876 Apar Ispravele si viata lui Mihai Viteazul.

1877 Publica un articol intitulat Basme române si basmele franceze.

1878 Ramas de unul singur la imprimerie, Ispirescu îi transforma numele în "Tipografia Academiei Române". Moses Gaster publica un articol elogios despre Ispirescu în "Magasin für die Literatur des Auslandes".

1879 Imprima volumul Din povestile unchiului sfatos, basme pagânesti, sub influenta lui A. I. Odobescu care de fapt le si prefateaza. Basmele constituie o prelucrare de mituri din folclorul universal, fragmente de mitologie greaca povestita pentru copii si într-un limbaj popular.

1880 Moses Gaster publica un nou articol despre Ispirescu în "Literatur Blatt Petre Ispirescu für die Germanischeund Rumänische Philologie".Îsi petrece noptile copiind texte pentru J. Urban Jarnik care proiecta sa faca la Viena o Crestomatie româna de texte vechi rare. Munca nu se lasa mult asteptata. Cu aceasta ocazie lua contact cu Eminescu si cu Slavici si reusi, în urma lecturilor destul de sistematice, sa dea viata vechilor texte ale literaturii române.

1881 Pentru întâia oara în viata Ispirescu paraseste Bucurestii pentru a se întoarce înapoi si vine la Rosiorii-de-Verde, un orasel situat la 120 km de Bucuresti, unde fiica-sa trebuia sa fie numita institutoare.

1882 Publica principala opera a vietii sale Legende sau basmele românilor, adunate din gura poporului de Ispirescu, culegator-tipograf, unde figureaza 37 din cele mai frumoase basme, cu o prefata de Vasile Alecsandri. Articole elogioase apar în Revista de Istorie, arheologie si filologie, Gazeta Transilvaniei, Telegraful român, România libera, Familia. Academia însa nu încorona volumul, dupa cum îl facuse Alecsandri sa spere pe autor.

1883 Un librar din provincie reimprima si desface volumele scriitorului. La 21 iunie Ispirescu are prima congestie cerebrala.

1885 Se preocupa, primul la noi, de valorificarea folclorului copiilor, în volumul Jocuri si jucarii de copii, adunate de Ispirescu, culegator-tipograf (Sibiu, Editura Institutului tipografic).

1886 Din povestile unchiului sfatos, Despre pomul Craciunului (Krist-Baum) de Ispirescu culegatortipograf, (Bucuresti, Tipografia Academiei Române). Povesti morale, adunate din gura poporului de Ispirescu, culegator-tipograf, Bucuresti, Tipografia Academiei Române.

1887 La 27 noiembrie o noua congestie cerebrala îl loveste la masa de lucru si îl duce în bezna noptii. Sedinta literara a grupului de la Revista Noua (compusa din Ionescu-Gion, Delavrancea, Vlahuta, Hasdeu) este suspendata la anuntarea mortii sale. Majoritatea publicatiilor publica necrologuri.